Preţurile mari ale energiei vor afecta competitivitatea Europei în raport cu SUA cel puţin 20 de ani

Economica.net
30 01. 2014
energie_electrica_17374400_26556600_54671600

Europa va pierde o treime din cota deţinută pe piaţa exporturilor de energie, în următoarele două decenii, din cauza faptului că preţurile energiei se vor menţine cu încăpăţânare peste nivelul celor din SUA, anticipează AIE.

Estimările AIE vor amplifica probabil opiniile potrivit cărora politica Uniunii Europene în domeniul schimbărilor climatice face rău producătorilor din regiune, potrivit Financial Times.

O serie de state europene subvenţionează energia regenerabilă, renunţă la energia nucleară şi se opun explorării zăcămintelor de şist care a relansat producţia de hidrocarburi în SUA. Aceste politici au provocat nemulţumire în rândul liderilor industriei energetice europene, care afirmă că sunt reţeta pentru un dezastru concurenţial.

Economistul şef al AIE, Fatih Birol, a spus că politicile de mediu nu au urcat, singure, costul energiei, dar decalajul între preţurile din UE şi cele din SUA va dura mai mult decât au anticipat unii analişti.

„Este o situaţie nouă, de natură structurală. Nu este un eveniment excepţional. Europa nu realizează gravitatea acestei probleme de competitivitate”, a declarat Birol pentru Financial Times, avertizând că situaţia este un motiv de îngrijorare pentru aproape 30 de milioane de oameni care lucrează în industrii ca cea a oţelului şi petrochimiei.

În prezent, preţurile importurilor de gaze ale Europei sunt de trei ori mai mari decât în SUA, în timp ce preţurile electricităţii destinate industriei sunt de circa două ori mai ridicate.

Unii lideri din industrie acuză politicile ambiţioase ale Europei împotriva schimbărilor climatice, în special subvenţiile pentru energia regenerabilă, dar Birol a spus că are un mare respect pentru aceste măsuri, fiind o greşeală să afirmi că sunt responsabile pentru preţurile mari.

În opinia sa, Europa trebuie să găsească o soluţie prin care să rezolve ambele probleme.

Între soluţii s-ar putea afla creşterea rolului energiei nucleare şi producţia de gaze de şist, încurajarea eficienţei energetice şi renegocierea preţurilor importurilor de gaze, în condiţiile în care două treimi din contracte urmează să expire în următorii 10 ani.