Preţurile negative ale tranzacţiilor pe bursă cu energia electrică nu vor scădea facturile românilor – Chisăliţă (AEI)

„În ultima vreme pe fondul unor temperaturi ale aerului peste media perioadei şi/sau ale intensificării vântului în România, pe piaţa Intraday şi Pentru Ziua Următoare, au existat preţuri negative ale energiei electrice. Totuşi acestea nu vor scădea facturile românilor, fiind chiar un semn al posibilităţii apariţiei pericolului creşterii preţurilor la energie electrică. De ce preţurile negative ale tranzacţiilor pe bursă cu energia electrică nu scad facturile românilor? (…) în ziua de consum avem un consum mai mic de cât cel aşteptat, de doar 5800 MWh, cu un consum mediu pe timpul zilei de 5200 MWh şi un consum mediu de seară de 6400 MWh, asta determină reducerea surselor de producere a energiei securitare peste zi şi suplimentare a lor noaptea, la fel şi importurile de energie (o parte din surplusul de energie solară de peste zi merge la export). Astfel, dacă am calcula preţul de vânzare care s-ar forma pe baza mixului de producţie de peste zi am obţine 0,71 lei/MWh (dar atunci nu se consumă energie electrică) şi seara am avea un preţ 0,79 lei/MWh (urmare a importurilor scumpe şi a creşterii ponderii energiei securitare), respectiv preţul mediu ponderat cu consumul pentru această zi ar fi în fapt de 0,76 lei/MWh, respectiv cu 4% mai mult decât preţul mediu calculat înaintea zilei de consum”, explică preşedintele AEI, Dumitu Chisăliţă, scrie Agerpres.

Conform specialistului, pe baza datelor de consum şi producţie ale Transeelectrica, dar şi a preţurilor şi volumelor tranzacţionate pe piaţa intraday de pe site-ul OPCOM, în ziua de 1 aprilie 2024 (una din zilele cu preţuri negative), se constată că aceste tarife negative au fost atinse exclusiv între orele 11:00 – 17:00, când aceste surse au depăşit contractele de producţie şi import.

„Ponderea acestor surse a fost între 0,3 – 1% din energia consumată în România (adică mai mult decât neglijabile), fiind exportate în mare parte din lipsa cererii de energie în România la nivelul acelor ore. Analizând aceleaşi date pentru ziua de 3 aprilie 2024, putem constata că România a exportat energia când avea excedent, energie ieftină (preţurile au fost mici pe fondul cererii extrem de mică din regiune), ca urmare a lipsei de consum şi stocare din România, şi a importat energie scumpă (preţurile au fost mari pe fondul cererii mare din regiune), ca urmare a consumului ridicat seara şi dimineaţa. Această situaţie este determinată de actualele niveluri de consum şi modul în care a fost dezvoltat sistemul energetic în România, şi nu de speculaţii în piaţă. Putem observa că, în data de 3 aprilie 2024, pe piaţa intraday energia electrică s-a vândut peste zi la export la un preţ de nouă ori mai mic decât s-a importat seara”, notează sursa citată.

Analiza AEI arată faptul că scăderea consumului de energie în România, în special a celui industrial, face ca producţia de energie în timpul zilei şi în weekend să fie excedentară, furnizorii români fiind forţaţi să exporte energia electrică la preţuri mici.

În plus, dezvoltarea, în ultimii 15 ani, a unor capacităţi de producere a energiei regenerabile fără sisteme de stocare, dezvoltarea sistemelor de acumulare prin pompaj sau dezvoltarea unor sisteme de producere a hidrogenului verde, a determinat creşterea energiei electrice produsă exclusiv pe timpul zilei, care, dincolo de dificultăţile tehnice şi de management al sistemului, duce la costuri mai ridicate şi implicit la preţuri mai mari în viitor.

În viziunea expertului în energie, reducerea numărului de ore de funcţionare a capacităţilor de producere a energiei securitare pe bază de cărbune şi gaze determină creşterea costurilor cu aceasta, care în lipsa stocării va avea o pondere tot mai importantă exclusiv în perioada de vârf de consum.

Totodată, pornirea şi oprirea repetată şi neplanificată a capacităţilor securitare determină randamente scăzute şi costuri ridicate pentru capacităţilor de producere a energiei securitare pe bază de cărbune şi gaze.

În acelaşi context, oprirea capacităţilor de producere a energiei regenerabile sau funcţionarea acestora cu preţuri zero şi negative, determină în fapt, în timp, creşterea costurilor cu energia regenerabilă şi impune necesitatea abordării rapide de politici, în special privind stocarea şi producerea de hidrogen verde, care să preîntâmpine disfuncţionalităţile din sistemul energetic şi creşterea preţurilor la consumatorul final, în viitor.