La finele lui 2018, cotaţiile futures la zahăr brut au coborât la cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani, în contextul unei pieţe mondiale supra-aprovizionate. Scăderea preţurilor a determinat grupul german Suedzucker, cel mai mare producător european de zahăr, să anunţe închiderea mai multor fabrici până în 2020, ceea ce ar putea determina fermierii din zonele afectate să reducă şi mai mult însămânţările în cursul anului următor.
Analiştii sunt de părere că diminuarea însămânţărilor în acest an va duce la reducerea producţiei UE şi va ajuta la transformarea surplusului mondial de zahăr într-un deficit.
„Situaţia negativă de pe piaţă provocată de eliminarea cotelor i-a forţat pe fermieri să se adapteze, a declarat Timothe Masson, economist la Asociaţia cultivatorilor de sfeclă de zahăr din Franţa (CGB), potrivit căruia în acest an însămânţările cu sfeclă de zahăr în UE vor scădea cu aproximativ 5%.
Pe baza unui randament mediu la hectar, producţia de zahăr a UE ar urma să scadă până la aproximativ 18 milioane tone în anul 2019/2020, susţine Masson. O astfel de cifră ar fi cu trei milioane de tone sub producţia din 2017/18, primul sezon de după eliminarea cotelor.
Producţia de zahăr a UE ar putea să sufere o reducere suplimentară cu 700.000 de tone din cauza atacurilor afidelor, în condiţiile în care mulţi fermieri din blocul comunitar nu mai pot utiliza pesticide pentru că acestea sunt dăunătoare albinelor, a adăugat Masson.
În Franţa, cel mai mare cultivator de sfeclă de zahăr din UE, suprafaţă însămânţată cu sfeclă de zahăr ar putea scădea cu 8% comparativ cu anul trecut, susţine Timothe Masson. În Germania, condiţiile meteo întârzie însămânţarea sfeclei de zahăr, majoritatea fermierilor aşteptând o îmbunătăţire a vremii. De asemenea, în Marea Britanie, suprafaţă însămânţată cu sfeclă de zahăr pentru sezonul 2019/2020 ar urma să fie cu 5% până la 10% mai mică decât cea din acest an.
Uniunea Europeană şi-a liberalizat piaţa zahărului în luna septembrie 2017, punând capăt unui sistem de preţuri minime garantate şi cote de producţie protejate. Această liberalizare a dat producătorilor mai multă libertate pentru a se extinde şi a exporta însă această producţie suplimentară a venit pe o piaţă deja supra-aprovizionată şi a declanşat un declin global al preţurilor.