Prima factură la gaze care împarte România în nord vs. sud: clienţii GDF Suez -10%, clienţii E.ON, +1,5%
Primii doi cei mai mari furnizori de gaz pentru clienţii casnici din România, GDF Suez şi E.ON, au trimis primele facturi aferente lunii aprilie. Pentru prima dată în ultimii ani, diferenţele de plată sunt foarte mari între cele două categorii de clienţi. Astfel, clienţii GDF Suez au de plată, pentru aprilie, un MWh de gaz la 102,16 lei, faţă de 112,76 de lei în martie, în scădere cu 10%, în timp ce clienţilor E.ON le-a venit un gaz cu 1,45 % mai scump, de 118,19 lei/MWh, de la 116,5 lei/MWh în martie. Toate preţurile sunt fără TVA şi valabile pentru consumatorii de tip B1, cu un consum anual de până la 23,25 MWh .
Practic, din aprilie, există o diferenţă de 15% dintre preţul gazului pe care îl plătesc românii abonaţi la E.ON, din nordul ţării, şi cei abonaţi la GDF Suez, în sudul ţării, de unde, până în aprilie, diferenţa între regiuni era de 3%.
Explicaţia unei asemenea diferenţe între regiuni o găsim într-un ordin ANRE, din martie, prin care Autoritatea de Reglementare în Energie a decis ca, de la 1 aprilie, preţul reglementat al gazului pentru clienţii casnici ai GDF Suez să scadă, în medie, cu 9%, în timp ce la E.ON să crească cu 1,5%.
ANRE a motivat decizia prin recuperarea de către francezi a unor costuri cu achiziţia şi distribuţia gazelor în perioada 2011-2014, în timp ce, la nemţi, s-a considerat că această recuperare nu s-a realizat în întregime. Ajustarea de la GDF Suez s-a bazat, în principal pe reducerea tarifului de distribuţie cu 20%.
„La 1 aprilie, ANRE a stabilit pentru GDF SUEZ Energy Romania noile preţuri reglementate de vânzare a gazelor către consumatorii finali casnici. În calculul acestor preţuri s-a ţinut cont de scăderea tarifelor de distribuţie, preţul de achiziţie a gazelor din intern (reglementat prin hotărâre de guvern) şi import (procentul amestecului intern-import fiind reglementat, lunar, de ANRE) şi ajustarea venitului reglementat al furnizorului, conform metodologiei în vigoare. Pentru un client din categoria B1 (consum anual sub 23,25 MWh), preţul a fost de 112.76 lei/MWh pana la 31 martie şi a devenit 102.16 lei/MWh de la 1 aprilie”, explică reprezentanţii GDF Suez, pentru ECONOMICA.NET.
La rândul lor, reprezentanţii E.ON arată că ajustarea pozitivă a preţului la gaz pentru clienţii proprii „reprezintă recunoaşterea în preţ de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a unor costuri justificate, din trecut, în acord cu reglementările în vigoare”.
Aceste preţuri ale gazului nu vor fi valabile decât până la 1 iulie. De la această dată, potrivit angajamentelor luate de România în faţa FMI, tariful reglementat pentru casnici va trebui să crească, parte din procesul de liberalizare totală a pieţei gazului de până în 2018. Preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ, a declarat recent că scumpirea va fi de circa 7-8%. Această majorare se va aplica tuturor românilor, indiferent la ce furnizor de gaze sunt clienţi.
GDF Suez şi E.ON acoperă aproape în întregime piaţa consumatorilor casnici din România. Ei se ocupă de distribuţia şi furnizarea gazelor pentru majoritatea gospodăriilor din România.
Sunt câteva judeţe care nu sunt acoperite de cei doi mari furnizori, Constanţa, Tulcea, Giurgiu, Mehedinţi şi Arad. Pentru fiecare firmă, alta decât E.ON sau GDF Suez, care se ocupă pe scară largă cu furnizarea gazelor către casnici, ANRE a publicat preţurile valabile de la 1 aprilie.
Astfel, în judeţul Tulcea, unde activează Tulcea Gaz, noul preţ este de 113 lei/MWh, fără TVA, în scădere cu 0,58%.
În Constanţa, unde de furnizarea către casnici se ocupă Congaz, noul preţ este de 97 de lei/MWh, fără TVA, în scădere cu 2,35%.
Noul preţ al gazului pentru casnici din Giurgiu, judeţul acoperit de Wirom, este de 98 de lei/MWh, fără TVA, în scădere cu 2,44%.
În Mehedinţi, unde activează Mehedinţi Gaz, noul preţ al gazului este de 109,03/MWh, fără TVA, în creştere cu 0,11%.
Preţul gazului este acelaşi pentru toată lumea, 53,3 lei/MWh. Acesta contează în proporţie de circa 46% în preţul final, restul fiind tarife de distribuţie, de înmagazinare, alte taxe şi tarife reglementate.