Bilanţul deciziilor semnate de Ioana Petrescu în Apolodor arată că a avut un mandat de dreapta. Cum de multe ori a subliniat, a scăzut CAS cu cinci puncte procentuale, a redus sau comasat 92 de taxe fiscale şi parafiscale şi a introdus neimpozitarea profitului reinvestit.
La ceas de bilanţ, pare ireal că o blondă care începe să se bâlbâie imediat cum se aprinde becul camerei de luat vederi în faţa ei a reuşit în timp atât de scurt să semneze asemenea măsuri în favoarea economiei reale. Mai multe şi mai puternice decât au semnat miniştri care şi-au pus „Dreapta” pe frunte la televizor şi apoi au crescut TVA de la 19% la 24% fără să clipească.
Şi politica bugetară a fost interesantă. Forţată sau nu de împrejurări, Ioana Petrescu lasă în urmă un buget care a intrat la un moment dat pe excedent. Aici, o mare contribuţie a avut şi DNA şi sunetul lui de cătuşe. Sunet care s-a auzit şi prin ministere şi, de frică, nimeni n-a mai vrut să semneze nici un contract. Aşa, banii au rămas în vistierie, ajutând la ajungerea pe excedent.
Prin excelenţă, un buget care atinge excedentul e unul de dreapta, pentru că indică o retragere a statului din economie.
Petrescu rămâne cu o datorie care nu mai poate fi întoarsă. Blocarea unor resurse din economie prin refuzul „apcizei” legale pentru 2015. Şi ar trebui să explice cândva, în faţa contribuabililor, ce s-a întâmplat cu acest episod.
Obedienţa. Gafele televizate au poveştile lor din spate, pe care nu puţini le ştiu. Celebra MTO. Atunci a ales să pice de gâgă decât să-i arate lui Băsescu cifrele pe care le avea în foile din mână. Era vorba de acoperirea „găurii” lăsate de reducerea CAS. E posibil ca la acel moment să fi existat în acele hârtii măsuri nepopulare, care i-ar fi dat preşedintelui Băsescu un sector de 7.62 pe care să-l descarce în Ponta.
Apoi, o altă mare gafă. La o emisiune, a fost întrebată dacă există un draft de buget. S-a bâlbâit din nou şi a răspuns un „nu” chinuit şi penibil. Draftul de buget exista la acel moment. Dar, dacă ar fi zis „da”, acelaşi Băsescu avea dreptul să-l ceară pentru inspecţie. Din nou a preferat să şi-o ia decât să-i arate preşedintelui cifrele.
În ambele momente cumplite l-a apărat pe Victor Ponta. A stat în faţa lui şi a recepţionat, răbdătoare, zoaiele. Poate fi acuzată de obedienţă şi de lipsa unor vertebre, dar în administraţie astea pot fi virtuţi.
Personal cred că a fost un ministru de Finanţe bun, fie şi prin faptul că s-a lăsat sprijinită de o echipă bună de specialişti făcută de oamenii care lucrează acum în Minister. Performanţele fiscale sunt şi meritele oamenilor care au stat în jurul ei. Unul ar fi liberalul motociclist Dan Manolescu, considerat de mulţi eminenţa cenuşie a Ministerului.
Prima femeie ministru al Finanţelor din istoria recentă a României a jucat bine jocul.