Primul stat din Europa care renunţă la euro
Guvernatorul Băncii Centrale din Kosovo, cel mai tânăr stat din Europa, încă nerecunoscut de toate ţările, a anunţat acum câteva zile intenţia de a introduce o monedă naţională, potrivit presei franceze care citează publicaţiile locale. Potrivit lui Bedri Hamza, noua monedă s-ar putea numi dardan. Aceasta ar urma să înlocuiadcă moneda euro, cea care este de facto moneda tânărului stat balcanic.
După războiul din 1999, Kosovo a fost de facto separat de Serbia şi plasat sub administrare internaţională. Mai devreme, acelaşi lucru să întâmplase cu Bosnia-Herţegovina, iar locuitorii întregii zone foloseau la acea vreme marca germană în schimburile comerciale. În mod absolut logic, după dispariţia mărcii şi naşterea monedei unice, noul euro a devenit practic moneda folosită la nivel naţional. Dacă Bosnia a adoptat totuşi o monedă naţională, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Kosovo. Statul balcanic a continiuat să folosească euro fără acordul autorităţii monetare care a emis euro, Banca Centrală Europeană.
Această situaţie oferă statului avantajul stabilităţii financiare, a unei îndatorări limitate şi a unei rate a inflaţiei ţinute sub control. Dezavantajul ţine, evident, de lipsa oricărei pârghii de control a politicii monetare sau a masei monetare. Această situaţie obligă economia care se află în această situaţie să se concentreze pe exporturi pentru a putea repatria suficientă valută. Dacă economia nu este suficient de deschisă, acest sistem monetar bazat pe altă monedă nu poate duce la o funcţionare eficientă. Tocmai de aceea, Kosovo, care are încă o economie destul de închisă, ar putea avea nevoie de propria sa politică monetară.
Înainte de a lua decizia introducerii unei monede naţionale, autorităţile kosovare au luat în calcul inclusiv posibilitatea de a adopta moneda naţională a Albaniei, lek-uk. O alegere oarecum naturală, dat fiind că Albania este piaţa tradiţională de desfacere pentru bunurile produse de economia kosovară şi este poarta spre lume a micului stat balcanic. Este şi un risc însă: această uniune monetară cu Albania ar putea fi înţeleasă ca un prim pas spre o uniune statală şi ar putea fi percepută negativ de comunitatea internaţională. Mai ales după ultimele evenimente din zona estului Europei: liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, s-a folosit de pretextul Kosovo atunci când a justificat anexarea Crimeii.
Opţiunea unei monede naţionale se pare că a câştigat teren, iar aceasta se va numi cel mai probabil dardan, după numele din antichitate al regiunii. Rămâne de văzut ce regim va fi adoptat. Atunci când Bosnia a introdus marca sa, care să circule în paralel cu marca germană, banca centrală de la Sarajevo a avut drept scop menţinerea stabilităţii noii monede, la un curs de schimb la paritate: o marcă bosniacă pentru o marcă germană. Un fel de consiliu monetar, unde politica băncii centrale a fost, în prinicipal, de a menţine stabil cursul de schimb. Treptat, uzul monedei euro, care a înlocuit marca germană, a fost limitat.
Dacă statul kosovar va alege să aibă propria sa monedă, ceea ce înseamnă o mai mare independenţă, poate folosi şi alt sistem. Banca de emisiune poate avea posibilitatea unui regim de flotare, dar care poate conduce uşor la speculaţii pe o piaţă atât de restrânsă. Noua monedă se poate deprecia rapid, inclusiv din cauza liăpsei de încredere în capacităţile unui stat kosovar care reprezintă încă o enigmă pentru multă lume.Un alt regim poate fi cel al unui curs de schimb administrat, aşa cum se practică în mai multe state din lume. Acest regim poate conduce însă atât la inflaţie, cât şi la fuga capitalurilor străine,