Prin votarea noii legi a salarizării, populismul și amatorismul au atins noi culmi

Versiunea votată în Parlament include o creștere a salariului brut pentru toți bugetarii cu 25% de la începutul anului viitor si o alta crestere de 20% pentru profesori și restul de creșteri promise inițial până în 2022 de la 1 Martie 2018 pentru asistente si medici. Unele salarii mici vor crește cu până la 300%, în timp ce unele salarii mari vor scădea. În medie, creșterea etapizată pe patru ani va fi de 56%. Sporurile vor fi în limita a 30% din suma salariilor de bază și a soldelor ordonatorului de credite, cu excepția sporurilor de 50% pentru funcționarii care gestionează fonduri europene. Impactul legii este de 43 de miliarde de lei până în 2022.

Viziunea e „admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”, cum ar zice Caragiale

Inițiatorii legii doresc ca prin creșterea salariilor la stat să determine inclusiv creșteri salariale în privat și, astfel, România să nu mai atragă capital străin doar pentru că forța noastră de muncă este ieftină. Sunt total de acord că România trebuie să dezvolte și alte avantaje și să atragă investitorii străini și din alte motive, nu doar pentru că salariile pe care le vor plăti sunt foarte mici comparativ cu cele din alte state europene. Însă, Parlamentul elimină acest avantaj fără a fi creat în prealabil unul nou. În aceste condiții, riscăm să pierdem investitorii, și nu pentru că ideea e proastă în esență, ci pentru că punem carul în fața boilor.

Un mare neajuns al noii Legi a salarizării este lipsa planificarii pe termen mediu și lung a finanțării acestei măsuri. Majorările de salarii vor trebui finanțate an de an din momentul introducerii legii. Se tot spune că impactul bugetar este de 43 de miliarde pentru următorii 4 ani. Da, dar banii în plus nu se dau doar în următorii patru ani, ci se vor plăti în continuare, daca dorim ca noua lege să rămână în vigoare. Deci, de acum încolo, Guvernul trebuie să găsească miliarde de lei în plus pe an la buget pentru a susține o anvelopă salarială mărită.

România, țara tuturor posibilităților: cheltuielile cresc, în timp ce deficitul se reduce și taxele scad

Este foarte interesant faptul că programul de convergență, aprobat de Guvern luna trecută, prevede reduceri ale deficitului în următorii ani până la 2% în 2020, în condițiile în care anul trecut a fost 3%.
În același timp, impozitul pe venit se reduce de la 16% la 10%, TVA devine 18% pentru majoritatea produselor și serviciilor de anul viitor, asigurarile sociale se reduc de la 39,25% la 35% tot de la 1 Ianuarie 2018. A descoperit guvernul formula magică prin care deficitul se reduce, cheltuielile cresc și taxele scad? Pare să nu existe niciun plan pe termen mediu și lung de sustenabilitate a acestei măsuri de creștere a salariilor.

Primele fisuri în această gândire iresponsabilă au aparut deja. Proiectul inițial prevedea unele măriri de salarii de la data de 1 iulie a acestui an. Însă, ele au fost amânate zilele trecute. Și asta pentru că bugetul pe acest an este fundamentat pe venituri exagerate, de 254 mld lei. Guvernul s-a angajat să colecteze cu 14% mai mult decat anul trecut. În primele 4 luni s-au colectat doar cu 8,4% mai mult, deci guvernanții sunt în urmă cu încasările și au fost nevoiți să amâne până anul viitor măririle de salarii prevăzute anul acesta. E posibil să asistăm și la alte amânări ale punerii în aplicare a acestei legi, pentru că, încet- încet, realitatea îi va prinde din urmă pe guvernanți.

Comunicarea dezastruoasă a decidenților ne-a bagat în ceață total

Nu știm care va fi impactul noii Legi a salarizării în buzunarele oamenilor nici până astăzi. Pe de o parte, Lia-Olguța Vasilescu ne-a prezentat care vor fi salariile brute. Pe de altă parte, Ministerul Finanțelor ne-a comunicat o serie de modificări în Codul Fiscal, care vor afecta sever salariul net. Plata asigurărilor sociale va reveni exclusiv angajatului și astfel povara fiscală pentru el crește de la 16,5% la 35%. În același timp, se anunță că impozitul va fi plătit pe gospodarie și nu individual, că rata de impozitare va fi redusă de la 16% la 10% și deducerile fiscale vor depinde de numărul de persoane din care este constituită gospodăria. Însă, nu s-a anunțat când vor fi introduse aceste modificări și care sunt implicațiile cumulate asupra salariului net.

De fapt, anunțurile au fost făcute, dar informațiile sunt contradictorii. Inițial, Liviu Dragnea a anunțat că globalizarea se va face din 2018, apoi revine și spune că se amână până în 2019, după care ministrul Finanțelor anunța că, de fapt, globalizarea începe în 2018, dar va avea loc în mai multe etape. Cine să mai înțeleagă ceva? Astăzi, este imposibil să calculezi valoarea unui salariu net conform noii Legi a salarizării pentru că nu știm care și când vor fi făcute modificările din Codul Fiscal. Deci, când Lia-Olguța Vasilescu anunța că salariile cresc în medie cu 56%, de fapt spune că salariile brute cresc. De fapt, nu știe nici ea ce se întâmplă cu salariile nete.

În acest haos total, evident că atât Liviu Dragnea cât și Guvernul au uitat să menționeze că BNR a anunțat o creștere a inflației de 30 de ori, de la 0,18% cât este azi, la 3,1% la finele lui 2018, lucru esențial pentru evoluția salariului real, adică cel ajustat cu inflația, care iti arată reala putere de cumpărare cu banii pe care îi câștigi.
Ministrul Muncii și cel al Finanțelor, nu doar ca nu au comunicat împreună, dar pare că nici nu au lucrat împreună la noua Lege a salarizării.

Rezultatul promovării în funcții importante a unor politicieni după orice alte criterii, mai puțin competenta
Anticipam că se va ajunge aici. În urmă cu ceva timp, am întrebat o persoană cu experiență politică cum crede că a ajuns Secretar de Stat o cunoștință comună, dar total nepregătită pentru domeniul pe care l-a preluat. Am adaugat eu, în naivitatea mea, că persoanei respective nu i-ar oferi nimeni o slujbă în privat ca nu știe nici un cui sa bată. Mi s-a răspuns că acum nu competenta este criteriul dupa care un membru de partid este selectat pentru a ocupa o functie importantă, ci docilitatea.

Să ne înțelegem, toate partidele au și oameni pregătiți, doar că în ultima vreme nu ei sunt cei promovați în poziții de decizie. Par să fie la mare căutare cei buni de gură, indiferent dacă înțeleg sau nu domeniul pe care au putere totală de decizie. Și această problemă nu este doar la partidele de la putere, ci și la cele din opoziție. Altfel, care ar fi justificarea că 18 parlamentari UDMR, 9 de la minorități, 5 de la PNL, unul de la PMP și 2 neafiliați au votat această lege? Este îngrijorător faptul că actuala guvernare, cu sprijinul Parlamentului, își poate continua seria de măsuri de acest gen.
Dacă astăzi, când campania electorală este departe, guvernanții apelează la măsuri populiste, oare la ce sa ne așteptăm atunci când alegerile vor bate la ușă? Din păcate, urmările unor decizii neinspirate ale politicienilor vor fi suportate de către populație. Și mă tem că nota de plată nu va fi deloc mică.