Principalele măsuri ale programului lui Mario Monti

Acest program de 25 de pagini vizează prelungirea rezultatelor obţinute pe parcursul celor 13 luni ale guvernului Monti.

Europa este una din axele majore ale programului. Scopul este de a continua munca deja întreprinsă, atât în planul creşterii cât şi al întăririi instrumentelor pentru stabilizarea pieţei titlurilor de stat. Monti susţine că trebuie construită ”o Europă mai integrată şi mai solidară, împotriva tuturor populismelor”.

În materie de ocupare a forţei de muncă, Monti pledează pentru modernizarea şi simplificarea drastică a pieţei forţei de muncă, depăşirea dualismului dintre lucrătorii protejaţi şi cei neprotejaţi. Totodată, preconizează lansarea unui program pentru ocuparea forţei de muncă pentru tineri, cu stimulente la angajarea celor cu vârsta sub 30 de ani.

În ceea ce priveşte creşterea, premierul demisionar doreşte liberalizarea comerţului şi a serviciilor. În plus, creşterea economică nu poate fi obţinută recurgând la datoria publică, ci dimpotrivă, trebuie să existe „finanţe sănătoase”, ceea ce înseamnă să se atingă echilibrul bugetar în 2013 şi să se reducă datoria publică cu 5% cu începere din 2015.

În materie de fiscalitate, programul susţine că impozitul funciar pe reşedinţa principală, restabilit de guvernul Monti şi foarte nepopular, poate fi revizuit, dar nu abolit. Soluţia privilegiată este de reducere a cheltuielilor publice şi aceasta de o manieră mult mai fermă decât până în prezent. Ecuaţia constă în a reduce cheltuielile dar şi în a impozita marile averi şi produsele de lux pentru a reduce povara fiscală, în principal în beneficiul întreprinderilor şi al muncii.

Legat de frauda fiscală, Monti afirmă: ”Nu-mi plac impozitele, dar le consider o datorie legitimă a cetăţenilor”. El apreciază drept vătămător „limbajul folosit atunci când se afirmă că se bagă mâna în buzunarele italienilor. Adevărul este că unii cetăţeni italieni bagă mâna în buzunarele altor cetăţeni italieni”. Programul prevede ”toleranţă zero faţă de corupţie, fraudă fiscală şi economie subterană”.

În ceea ce priveşte întreprinderile, programul subliniază că trebuie să crească nivelul investiţiilor străine în Italia, până la media europeană.

Referitor la costurile politicii, Monti recunoaşte că guvernul său a dus cu bine până la capăt ”mult mai puţin din ceea ce a dorit”, în primul rând reducerea numărului de departamente. „A existat o puternică rezistenţă”, afirmă el. Pentru Monti, ”costul cel mai important al politicii constă în deciziile neluate”. Premierul demisionar propune o reducere drastică a finanţărilor publice ale partidelor politice şi grupurilor parlamentare.

În materie de justiţie, programul pledează pentru sfârşitul legilor ad personam, lege privind conflictul de interese, lege privind interceptarea convorbirilor telefonice.

La capitolul sărăcie, Monti propune un venit minim subordonat urmării unor cursuri de formare şi de inserţie profesională.

Mario Monti a demisionat vineri, după adoptarea bugetului, aşa cum anunţase, după ce-a pierdut sprijinul partidului lui Berlusconi. După demisia lui Monti, preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, a dizolvat sâmbătă parlamentul, iar guvernul în exerciţiu a anunţat în aceeaşi seară că alegerile legislative anticipate se vor desfăşura pe parcursul a două zile, pe 24 şi 25 februarie 2013. Într-o conferinţă de presă ţinută duminică, premierul în exerciţiu, Mario Monti, a afirmat că nu va candida la alegeri, dar, dacă partidele politice care-i susţin agenda anticriză îi vor cere să conducă guvernul viitor, atunci va lua în considerare această ofertă.