Principalele puncte ale acordului propus de UE pentru evitarea unui Brexit

Liderii europeni vor avea de examinat scrisoarea pe care le-a adresat-o marţi Donald Tusk, un proiect de declaraţie finală ce va conţine viitoarele dispoziţii legale obligatorii, o declaraţie privind competitivitatea economică a blocului comunitar şi trei declaraţii ale Comisiei Europene.

David Cameron şi-a formulat în luna noiembrie principalele patru solicitări de a căror realizare a condiţionat atunci decizia sa de a cere britanicilor să voteze pentru rămânerea în UE la referendumul pe care a promis să-l convoace cel târziu în 2017, dar despre care a afirmat marţi că s-ar putea desfăşura chiar în lunile următoare.

El a cerut în primul rând suprimarea ajutoarelor sociale timp de patru ani pentru imigranţii nou-veniţi din alte state ale UE. Celelalte solicitări vizează renunţarea la principiul adoptării monedei euro de către toate statele blocului comunitar, sporirea competitivităţii UE şi renunţarea la abordarea federalistă de adâncire continuă a integrării europene.

Marea Britanie nu face parte din zona euro şi este foarte atentă ca Uniunea Europeană să nu aibă vreun cuvânt de spus asupra lirei sterline şi a City-ului londonez, unul dintre principalele centre financiare ale lumii.

Prin urmare, Donald Tusk a propus un aranjament reciproc avantajos, şi anume un ‘mecanism’ prin care cele nouă state care nu au adoptat moneda euro să-şi poată exprima îngrijorările şi să primească ‘asigurările necesare’ cu privire la deciziile celorlalte 19 state europene care o folosesc. În schimb, aceste nouă ţări nu vor avea niciun drept de veto şi nu vor putea întârzia deciziile considerate urgente, mai ales în situaţii de criză financiară.

Pe de altă parte, UE se angajează să ia măsuri de sporire a competitivităţii economice prin diminuarea birocraţiei şi reducerea diferitelor poveri asupra companiilor.

În ceea ce priveşte consolidarea suveranităţii statelor membre, la fel ca în cazul monedei unice Cameron doreşte să oprească avansarea către ‘o Europă tot mai integrată’. ‘Este cunoscut faptul că, având în vedere situaţia specifică pe care tratatele (europene) i-o oferă, Marea Britanie nu este favorabilă unor viitoare integrări politice’, se menţionează în propunerile lui Tusk.

Prin urmare, pentru a acorda mai multe puteri statelor membre, un sistem al ‘cartonaşului roşu’ va permite parlamentelor naţionale să blocheze proiectele legislative ale Comisiei Europene, cu condiţia ca cel puţin 55% dintre parlamentele naţionale să voteze împotriva respectivelor proiecte. Fiind vorba despre o majoritate simplă, toate statele membre vor avea practic aceeaşi putere de decizie, indiferent de populaţia sau forţa lor economică. Actualul sistem permite parlamentelor naţionale doar să ceară Comisiei Europene explicaţii cu privire la iniţiativele ei legislative.

Cererea privind dreptul guvernelor de a suspenda ajutoarele sociale timp de patru ani în cazul imigranţilor comunitari nou-veniţi este unul dintre cele mai grele puncte pe agenda acestor negocieri privind reformarea blocului comunitar, unii considerând că un compromis la acest capitol ar contraveni principiului fundamental al libertăţii de circulaţie în spaţiul comunitar.

Dar proiectul de declaraţie sugerat de Tusk pleacă de la recunoaşterea unei anumite disfuncţionalităţi, şi anume faptul că sistemul de asistenţă socială al unor state este mai generos faţă de cel al altora. Prin urmare, preşedintele Consiliului European propune un mecanism de ‘salvgardare’ ce poate fi invocat de orice stat membru în cazul ‘unui aflux de lucrători din alte state membre de o magnitudine excepţională şi pe o durată prelungită’.

Astfel, guvernul care cere instituirea acestui mecanism poate suspenda timp de patru ani ajutoarele sociale pentru imigranţii comunitari nou-veniţi, dar numai dacă va primi acordul Comisiei Europene şi apoi al Consiliului European, acesta din urmă pronunţându-se prin majoritate calificată.

În pasajul din scrisoarea sa ce face referire la aceste restricţii temporare, Tusk aminteşte şi de nevoia de ‘respectare deplină a tratatelor (europene), mai ales a principiilor liberei circulaţii şi nediscriminării’.