Principesa moştenitoare Margareta devine regină a României
„Şeful Casei Regale a României, potrivit tuturor practicilor şi convenţiilor de astăzi, este de jure sau de facto Suveran, în termeni de autoritate asupra Casei Regale a României, la orice moment. Imediat după decesul şefului Casei Regale a României, fără vreo proclamaţie ulterioară, Moştenitorul Evident sau Moştenitorul Prezumptiv, în funcţie de cine va fi în viaţă şi primul în linia de succesiune la acel moment, va primi din acea clipă titlul şi apelativul de „rege” sau „regină”, indiferent de poziţia familiei ca dinastie domnitoare sau ne-domnitoare şi indiferent dacă, mai târziu, va alege sau nu să nu folosească un asemenea titlu sau apelativ”, potrivit statutului Casei Regale a României.
Între prerogativele viitoarei suverane se numără dreptul de a lua decizii legate de proprietăţile Casei Regale a României şi asupra oricăror alte chestiuni legate de Casa Regală.
De asemenea, „şeful Casei Regale se asigură de păstrarea şi recunoaşterea drepturilor, onorurilor şi prerogativelor Casei Regale prin toate mijloacele ce-i sunt la dispoziţie, şi reprezintă sau numeşte reprezentanţi în relaţia cu autorităţile de Stat, pentru protecţia averii si drepturilor Casei Regale. Este singurul deţinător al acestui drept”.
Conducătorul Casei Regale are şi păstrează toate drepturile de „fons honorum” şi poate continua să acorde titluri, decoraţii, ordine, distincţii şi medalii. „Şeful familiei regale este şi va rămâne Mare Maestru al Ordinului Carol I, care se află sub controlul exclusiv al Casei Regale a României. Casa Regală va numi toţi membrii Ordinelor Dinastice şi administraţia acestora, iar acordarea va fi însoţită de înregistrări ale primitorilor şi distincţiilor, şi va avea loc potrivit deciziei şefului Casei Regale”, aşa cum este precizat în statut.
Potrivit normelor Casei Regale, la articolul 2, punctul 8 se specifică: „În cazul unei viitoare femei şef al Casei Regale a României, consortul său va primi titlul de „Alteţa Sa Regală Principele Consort al României” (ad personam), potrivit articolului 1 (7), titlu, rang şi apelativ care va precede orice alt titlu, român sau străin, pe care il poate avea, pe durata mariajului şi numai pe durata vieţii sotiei sale şi numai atâta timp cât aceasta rămâne şef al Casei Regale Române”.
Viitoarea suverană s-a născut la Lausanne, în Elveţia, pe 26 martie 1949. Este prima fiica a regelui Mihai I şi a reginei Ana şi a devenit Custodele Coroanei române anul trecut, după ce regele Mihai I s-a retras din viaţa publică din motive de sănătate.
Este licenţiată în Sociologie, Ştiinţe Politice şi Drept Internaţional a Universităţii din Edinburgh, Scoţia.
Şefa Casei Regale a fost implicată, înainte de 1989, în proiecte ale Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură din cadrul Naţiunilor Unite şi al Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD).
În august 1989, a părăsit Organizaţia Naţiunilor Unite pentru a se dedica cauzei României.
A sosit în ţară pe 18 ianuarie 1990. În acelaşi an a înfiinţat, împreună cu tatăl său, regele Mihai, Fundaţia „Principesa Margareta a României”, dedicată sprijinirii bătrânilor şi tinerilor aflaţi în dificultăţi fizice sau materiale.