În octombrie 2013 au intrat în vigoare mai multe modificări la legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, după mai multe amânări solicitate de Banca Naţională a României, via Fondul Monetar Internaţional. Noile prevederi au provocat frisoane bancherilor, pentru că un singur proces pierdut le poate forţa să elimine clauze referitoare la dobânzi şi comisioane din toate contractele încheiate cu clienţii, nu doar din cele supuse judecăţii în procese individuale sau de grup.
La câteva luni, ANPC a chemat în judecată opt bănci, în mai multe dosare, după ce a întocmit procese verbale de constatare. Litigiile au fost înregistrate la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, situaţie neobişnuită pentru astfel de litigii pe clauze abuzive.
Lunile s-au scurs şi, în loc să primească termene de judecată, aceste dosare au primit declinări de competenţă de la judecătorii de la contencios, care le-au trimis mai departe la secţiile de civil din aceeaşi instanţă.
Apoi, consumatorii care aşteptau ca Tribunalul să le facă dreptate au mai primit o veste neplăcută: judecătorii de la secţiile civile au întors dosarele la contencios, astfel că s-a iscat un conflict negativ de competenţă, care a fost sau urmează să fie judecat în fiecare dosar în parte de Curtea de Apel Bucureşti.
La Curtea de Apel, altă surpriză judiciară: judecătorii de la secţia civilă unde au ajuns aceste conflicte au trimis dosarele înapoi la secţiile de contencios pentru a fi judecate, în timp ce cei de la secţiile de contencios ale Curţii le-au trimis la secţiile civile, acolo unde s-a luat o decizie. Astfel, judecătorii de la Curte au evitat ca dosarele să se întoarcă la ei în faza de apel, ultima, după ce vor trece de Tribunal.
A trecut mai bine de un an în care aceste dosare cu băncile sunt în instanţă şi încă nu au termene de judecată.
Contactată de ECONOMICA.NET, Laura Andrei, preşedintele Tribunalului Bucureşti, spune că problema, în momentul de faţă, este la Curtea de Apel, unde este necesar un regulator de competenţă care să armonizeze prevederile legale, astfel încât să fie clar în sarcina căror secţii cad aceste litigii. Aceasta admite că că procedura acum e „total neproductivă” şi că înţelege că consumatorii aşteaptă deciziile, dar că spune că „problema de competenţă este foarte importantă”.
„E o problemă de competenţă jurisdicţională, care trebuie tranşată (…) E o problemă de interpretare a unui text de lege care nu este foarte clar. Şi nu este corelat cu celelalte acte normative. Există argumente care spun că ar putea fi de contencios, altele care spun că ar putea fi de comercial”, a declarat preşedintele TMB.
Laura Andrei spune că nu există posibilitatea unei decizii adminstrative la nivelul Tribunalului pentru a opri aceste declinări de competenţă, ci că acestea vor trebui soluţionate printr-un regulator de competenţă la Curtea de Apel.
Din informaţiile noastre, existenţa acelor procese verbale încheiate de ANPC prezintă pretextul pentru ca judecătorii să-şi paseze dosarele, pentru că deşi speţele sunt de drept civil/comercial, procesele verbale încheiate de autorităţile statului sunt judecate de magistraţii de contencios, atunci când sunt contestate. În situaţia de faţă, nu există o contestare a acestor procese verbale, ci o acţiune de chemare în judecată a unor societăţi comerciale în baza unor constatări din procesele verbale, aşa cum arată procedura din legea 193/2000.
Preşedintele TMB spune că a adresat o solicitare Curţii de Apel, în urmă cu două săptămâni, pentru a ca această problemă să fie lămurită, şi că are încredere că „se va găsi o rezolvare”.
Totodată, Laura Andrei spune că timpul scurs până acum nu a fost irosit, şi că în această perioadă s-a derulat procedura de regularizare, potrivit noului Cod de procedură civilă.
„Dosarele primesc termene la aproape de jumătate de an după ce se face procedura de regularizare. Se întâmplă multe operaţiuni: comunicare de acte, se strâng probe, se depun probe. Procedura de regularizare nu este un timp pierdut”.
După ce vor primi termene de judeactă, procesele s-ar putea derula destul de repede, spune preşedintele TMB.
„Depinde de ce probe administrează fiecare parte. Dacă există un probatoriu în care se administrează doar înscrisuri, atunci pot să existe soluţii şi în două luni. Dacă sunt solicitate expertize, atunci poate să dureze mai mult. De regulă, din ce am observat eu, din dosarele de acest tip pe care le-am avut, se administrează doar probe cu înscrisuri (…) În două termene maximum au ieşit deciziile”, a declarat Laura Andrei pentru ECONOMICA.NET.
În ultimele săptămâni, clienţii băncilor aflate în procese pe clauze abuzive au bombardat cu sute de mailuri Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel, în care au solicitat urgentarea procedurilor şi celelritate în judecarea litigiilor. Clienţii s-au organizat în mai multe grupuri pe Facebook.
Dosarele ANPC vs. bănci
ECONOMICA.NET vă prezintă mai jos dosarele dintre ANPC şi bănci (+ un operator de telefonie mobilă) şi parcursul lor în instanţele bucureştene. Niciunul dintre aceste litigii nu s-a întors de la Curtea de Apel la Tribunal (dacă a ajuns acolo) după stabilirea competenţei.
Banca Comercială Română
Banca Comercială Română, cea mai mare instituţie de profil din România, are cele mai multe procese cu ANPC, patru, şi cele mai multe clauze contestate, având în vedere că aceasta a încheiat mai multe tipuri de contracte cu clienţii înainte de 2010, în funcţie de destinaţia creditului.
Toate clauzele reclamate se referă la dobânzi şi comisioane. Cele mai multe au în vedere modul de calcul al dobânzii – principalul aspect reclamat de clienţii BCR până acum în procesele individuale sau de grup. BCR a utilizat dobânzi variabile interne în contracte, calculate după formule neprecizate. ANPC atacă clauzele referitoare la calculul dobânzii, fie că vorbim de dobânda de referinţă variabilă, dobânda de referinţă administrată, dobânda revizuibilă semestrial – aplicabile la formula de calcul a dobânzii curente după ce, în general, dobânda era fixă într-o perioadă limitată a creditului. De asemenea, ANPC reclamă şi existenţa unor clauze ce definesc comisionul de administrare şi pe cel de urmărire riscuri.
Dosarul 37822/3/2013, înregistrat în noiembrie 2013, este trimis de la secţia de contencios la cea civilă în 5 decembrie 2014 şi primeşte un număr nou, 2991/3/2015. În 12 februarie secţia civilă îşi declină competenţa în favoarea secţiei de contencios şi se declanşează conflictul negativ de competenţă. Nu am găsit o întregistrare la Curtea de apel a acestui dosar, probabil pentru că încă nu a fost redactată motivarea.
În 14 noiembrie 2014, dosarul 29327/3/2014, înregistrat în august, a fost trimis de secţia civilă secţiei de contencios de la TMB, după ce fusese înregistrat în 28 august 2014. În 23 ianuarie, secţia de contencios îşi declină competenţa în favoarea secţiei civile, se declară deschis conflictul negativ de competenţă, care este tranşat de Curtea de apel, secţia contencios, în 16 februarie, în favoarea Secţiei a VI-a Civilă de la TMB, de unde a şi plecat.
Dosarul 317/3/2014 este înregistrat în 9 ianuarie 2014 la secţia contencios, care şi-a declinat competenţa în favoarea secţiei civile în 6 ianuarie 2015, aşadar la mai bine de un an de la data la care a fost înregistrat. După această decizie, dosarul primeşte un asterix în coadă şi este trimis secţiei civile care are şedinţă în 3 martie 2015 şi care urmează, cel mai probabil, să îşi decline competenţa.
Dosarul 5408/3/2014, înregistrat în 17 februarie 2014 la secţia contencios primeşte obişnuita declinare de competenţă în 4 decembrie 2014. Nu am găsit alte înregistrări.
Volksbank România
ANPC a reclamat în procesul împotriva Volksbank România existenţa comisionului de risc în contractele de credit. Banca a inserat acest comision în aproape toate contractele încheiate cu persoanele fizice şi a pierdut majoritatea proceselor pe această speţă intentate de clienţi.
Dosarul 36773/3/2013 a fost înregistrat la TMB în noiembrie 2013, iar în septembrie 2014 secţia de contencios şi-a declinat competenţa. După ce secţia civilă a făcut acelaşi lucru, dosarul a ajuns la Curtea de Apel, cu numărul 417/2/2015. În 4 februarie, secţia civilă a Curţii a trimis dosarul la secţia a II-a de Contencios de la Tribunal, unde nu a ajuns încă.
OTP Bank
În cazul OTP Bank, ANPC a reclamat modul de calcul al dobânzilor variabile. Potrivit prevederilor contractuale, dobânzile ar fi trebuit să varieze atât faţă de politica băncii, cât şi faţă de indicatorii pieţei (Euribor, Libor, Robor, în funcţie de valuta creditului). Însă, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor bănci din România, OTP a crescut dobânda curentă clienţilor, deşi indicatorii din piaţă erau în cădere liberă spre minimele istorice de la începutul crizei, asta în condiţiile în care deprecierea leului îi afecta deja serios pe cei cu credite în franci elveţieni sau euro
Dosarul ANPC vs. OTP, 5410/3/2014, a fost înregistrat în februarie 2014, iar în iulie 2014 secţia de contencios şi-a declinat competenţa. În octombrie, secţia civilă îşi declină şi ea competenţa în favoarea secţiei de contencios, dar pe portal nu apare şi declanşarea conflictului negativ de compentenţă.
Litigiul reapare în sistemul ECRIS cu numărul 2083/3/2015, în care apare menţiunea de declanşare a conflictului negativ de competenţă, şi menţiunea expresă a judecătorilor de la secţia civilă că dosarul trebuie judecat de una dintre secţiile civile de la Curtea de Apel.
Acesta ajunge iniţial la o secţie de contencios de la Curte, sub acelaşi număr, unde primeşte soluţia trimiterii la, evident, o secţie comercială de la TMB, în 12 februarie 2015. Doar că se pare că această repartizare la Curte a fost eronată, pentru că dosarul reapare sub alt număr, 956/2/2015, pe rolul Secţiei a V-a Civilă, care decide, aşa cum ne-am obişnuit, să o trimită la Contencios la TMB, decizie luată în 20 februarie.
Bancpost
Dosarul 7819/3/2014, întregistrat în martie 2014. În octombrie se produce prima declinare de competenţă, după care dosarul este repartizat aleatoriu Secţiei a VI-a Civilă şi primeşte numărul 35761/3/2014 şi o nouă declinare de competenţă, în decembrie. Dosarul ajunge la CAB, la Secţia a V-a Civilă, cu numărul 286/2/2015, care îl trimite la Secţia a II-a de Contencios, în 27 ianuarie 2015. Încă se află în procesul de restituire.
Banca Românească
ANPC a cerut instanţei să elimine din contractele încheiate între consumatori şi Banca Românească clauzele care se referă la modul de calcul al dobânzilor şi la comisionul de monitorizare, pe care Autoritatea în consideră identic cu comisionul de administrare, care ar fi astfel perceput de două ori. ANPC a verificat contractele de credit ipotecar, credit cu garanţie imobiliară şi credit de nevoi personale.
Dosarul 36772/3/2013, întregistrat la Secţia de Contencios şi Administrativ, în noiembrie 2013, a primit termen în data de 19 iunie 2014, când s-a produs prima declinare de competenţă. La Curtea de Apel, un conflict de competenţă este tranşat Secţia a V-a Civilă, în 22 ianuarie, în favoarea secţiei de Contencios de la TMB – dosar 9/2/2015
Alpha Bank
Alpha Bank a fost chemată în judecată în martie 2014 – dosar 7818/3/2014. În septembrie Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal şi declinat competenţa în favoarea Secţiei a VI-a Civilă, care a făcut apoi acelaşi lucru.
În 5 februarie, dosar 434/2/2015, Curtea de Apel, prin Secţia a VI-a Civilă, a stabilit că dosarul este de competenţa Secţiei a II-a de Contencios de la TMB.
Credit Europe Bank IFN
ANPC vrea să obţină eliminarea unui comision de restructurare de 0,7 puncte procentuale din contractele de credit ipotecar încheiate de consumatori cu Credit Europe. Instituţia spune că banca aplica acest comision tocmai pentru acei clienţi care aveau probleme la plata ratelor şi aveau nevoie de o restructurare a creditului.
Dosarul, 314/3/2014, a fost înregistrat în ianuarie 2014 şi în iunie s-a produs prima declinare de competenţă. Apoi, în octombrie, dosar 25266/3/2014, Secţia a-VI-a Civilă şi-a declarat la rândul ei competenţa.
În această speţă, Secţia a V-a Civilă de la Curte se va pronunţa azi în privinţa competenţei TMB – dosar 857/2/2015. Cel mai probabil, dosarul va fi trimis la contencios.
Raiffeisen Bank
ANPC a cerut instanţei să elimine comisionul de administrare perceput de Raiffeisen Bank. Prezent în mai multe tipuri de contracte, de nevoie personale sau cele imobiliare, comisionul de administrare al Raiffeisen Bank are un cuantum ce variază între 0,33 şi 0,9% din soldul creditului.
Dosarul 316/3/2014 a fost înregistrat la Tribunal în ianuarie 2014. După un arc de un an, litigiul primeşte primul termen şi declinarea de competenţă aferentă. În 17 februarie se produce cea de-a doua declinare de competenţă şi dosarul, nr. 2953/3/2015, e trimis la CAP, unde nu există încă o întregistrare.
Piraeus Bank
Un litigiu mai nou al ANPC este cel împotriva grecilor de la Piraeus Bank. Dosarul 45010/3/2014 a fost înregistrat la sfârşitul lunii decembrie şi nu are încă un termen.
Vodafone România
ANPC a chemat şi Vodafone România în judecată pentru clauze abuzive în contractele cadru, prin care banca impunea clienţilor un comision de reziliere.
Azi, Curtea de Apel stabileşte în camera de consiliu în sarcina cărei secţii de la Tribunal cade competenţa – dosar 914/2/2015. Având în vedere că se vor pronunţa judecători de la Secţia a V-a Civilă, este probabil că dosarul va ajunge la TMB la contencios.
Ordinul ANPC
Precizăm că în cazul proceselor cu băncile, ANPC a emis un ordin intern prin care a considerat acceptabile doar plângerile consumatorilor care au refuzat explicit să semneze actele adiţionale emise cu ocazia OUG 50/2010. De regulă, instanţele au desfiinţat automat aceste acte adiţionale în litigiile pe clauze abuzive pornite pe cale individuală.