„Noi, producătorii, suntem disperaţi. Vocea mea în acest moment nu e un strigăt de disperare, e un ultim strigăt înainte de a ajunge în situaţia în care sunt nevoit să închid activitatea. În condiţiile în care nu se întreprinde nimic în industria mobilei, la nivel naţional, industria noastră este în declin, iar business-ul cu mobilă în România devine falimentar. Am ajuns aproape de pragul în care suntem nevoiţi să ne închidem activitatea. E dureros să vezi atâta pădure că există în România, e dureros când noi, industria mobilei, avem nevoie doar de 7% din tot ce se exploatează la nivel naţional, să nu poţi să asiguri aceşti 7% pentru cei 55.000 de oameni care lucrează în industrie, să le asiguri materia primă, în condiţiile în care-ţi aduc cea mai multă valoare adăugată pe produsul materie primă, în condiţiile în care balanţa noastră economică este în favoarea noastră. Şi tu, stat, Guvern, Romsilva, ocoale silvice, să nu îţi apleci privirea şi, după ce odată ne-ai declarat industrie de succes, să ne părăseşti”, a spus Egri, într-o conferinţă organizată de Asociaţia Producătorilor de Mobilă.
El a subliniat că materia primă de bază pentru fabricile de mobilă este lemnul, pe care îl achiziţionează prin licitaţii de la Romsilva sau din păduri private.
„Panourile, care la rândul lor au la bază 90% tot lemnul, acel lemn care nu poate fi folosit şi valorificat la un nivel înalt şi se transformă în tocătură şi devine paleţi sau panouri MDF, OSB, placaj, cartoanele care tot celuloză, tot lemn, furnirul care este lemn de înaltă calitate valorificat, toate astea o reprezintă aproximativ 40% din materia primă care în momentul actual are o creştere fantastică de 50% într-un an, de 150% în 2 ani. Nicio industrie, nicio capacitate de producţie nu poate să preia şi să se tehnologizeze sau să se rentabilizeze în măsura în care să poată înghiţi aceste creşteri (de preţuri). Am supravieţuit pandemiei, am fost susţinuţi de Guvern. Mulţumim, apreciem! Dar e păcat, dacă tot am supravieţuit pandemiei, să murim acum pentru simplu motiv că nu există masă lemnoasă pe piaţă, pentru că preţul lemnului creşte excesiv şi materia noastră de bază este în criză, într-o criză artificială din punctul meu de vedere (…) Este foarte clar că tot lemnul care se importa din Ucraina, Belarus şi Rusia, pentru industria lemnului, care înseamnă şi panouri, nu mai există. Deci, toate aceste fabrici se vor aproviziona tot din materia primă din intern, în condiţiile în care şi exportul creşte, pentru că este o criză la nivel european şi este cerere. Este clar că presiunea pe masa lemnoasă, cât se exploatează ea, multă, puţină, este fantastică şi în condiţiile astea preţurile au crescut exagerat, nejustificat”, a explicat producătorul de mobilă.
Acesta a subliniat că sunt „extrem de multe firme”, peste 7% din toate firmele producătoare de mobilă din România, care în primele 6 luni şi-au cerut insolvenţa sau au închis activitatea.
„Comparaţia cu Polonia deja pentru mine devine obositoare, pentru că şi partenerii noştri englezi, americani, francezi, chiar şi comercianţii din România care valorifică mobila românească ne compară cu importurile lor din Polonia. Şi de ce acelaşi produs similar în Polonia, importat, ajuns în România este mai ieftin decât produsul românesc? Şi mă întreabă: nu aveţi tehnologizare, nu aveţi productivitate, nu ştiţi să vă organizaţi? Sunteţi incapabili să scoateţi un produs competitiv la preţ comparativ cu polonezii? Da, astăzi suntem incapabili, pentru că nu suntem susţinuţi. Pentru că nu avem facilităţile pe care le au producătorii din Polonia. Pentru că nu-i pasă nimănui de noi, pentru că eu va trebui probabil în decembrie să le spun angajaţilor mei să stea acasă o lună – două până trece iarna şi în primăvară să le spun că îmi pare rău, dar nu mai pot să deschid activitatea, pentru că partenerii mei au renunţat la noi şi nu mai avem pentru cine produce. Şi peste 200 de angajaţi îşi caută de lucru. Iar furnizorii mei de panouri de sticlă, de feronerie, de stofe, de metal o să trebuiască să-şi caute alţi clienţi, care nu ştiu care o să fie, pentru că noi, cu mobila, toţi suntem disperaţi, iar impactul social va fi mult mai mare decât strict industria noastră şi angajaţii noştri, pentru că sunt şi celelalte ramuri conexe”, a explicat Daniel Egri.
Potrivit acestuia, „cel mai simplu lucru pe care ar putea să-l facă statul român cu lemnul puţin care e pe piaţă acum” este să ofere producătorilor de mobilă dreptul de preempţiune la achiziţia lemnului.
„Nu pot să înţeleg de ce nu putem să oferim cu drept de preempţiune 7%, nu 7%, jumătate din necesar, adică 3% industriei de mobilă. Deci, rezolvă 50% din toate problemele pe care le avea o fabrică de mobilă, şi nu e una, pentru că suntem sute de fabrici, oferind acest drept de preempţiune. Acest drept de preempţiune într-adevăr poate să se ofere doar din lemnul proprietate a statului, gestionat de către Romsilva”, a punctat el.