Producţia de gaze a României se va opri, dacă intenţiile Guvernului şi Parlamentului devin lege. Producătorii pierd 15 lei la fiecare MWh de gaz

Calculele simple arată că adoptarea tuturor măsurilor fiscale anunţate de autorităţi nu pot decât să opreasă producţia de gaze naturale din România, pentru că aceasta devine neeconomică, iar Petrom şi Romgaz ar trebui să vină cu bani de la acţionari ca să continue producţia, o situaţie evident ilogică.

Ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, a anunţat marţi seară că, timp de trei ani, preţul la gaze pe care îl pot practica Petrom şi Romgaz nu poaste depăşi 68 de lei/MWh, la vânzarea către toţi clienţii din România, casnici sau industriali.

„Din păcate comportamentul unor companii arată un dispreț față de ce înseamnă economia din România. Asa că se propune o limitare de 68 de lei megawatt/oră pentru trei ani de zile”, a spus Teodorovici. Ministrul a spus că există un comportament incorect faţă de România a companiilor din energie, iar, în cazul gazelor, preţul e acum de trei ori mai mare decât preţul de producţie. Măsura se va aplica din februarie anul viitor până în februarie 2022.

Preţul este mult mai mic decât cele la care se fac tranzacţiile pe piaţa de gaze găzduită de Bursa Română de Mărfuri, circa 90 de lei/MWh în noiembrie.

Suplimentar însă, în Parlament se dezbate un proiect de lege iniţiat tot de PSD. Potrivit acestuia impozitul pe veniturile suplimentare din liberalizarea prețului la gaze nu se vor calcula în funcție de prețurile la care gazele sunt efectiv vândute, ci in funcție de prețurile de la Central European Gas Hub (CEGH) din Austria, ca în cazul redevențelor, care se plătesc la acest preţ după o decizia a autorităţilor române luată în primăvară.Or acest preţ era, în noiembrie de 120 de lei.

În total, potrivit calculelor, dacă propunerea legislativă este adoptată în forma de mai sus (mai sunt şi alte prevederi defavorabile producătorilor), doar din redevenţă şi impozit suplimentar statul va încasa, la acest preţ, 55 de lei/MWh: 10 lei din redevenţă (calculată la o medie de 8%, legea impune cote între 3 şi 13%, în funcţie de puterea zăcămintelor) şi 45 de lei din impozitul suplimentar.

Impozitul suplimentar asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale a fost introdus în 2003. Impozitul se calculează prin aplicarea unor procente de 60% și, respectiv, de 80% din veniturile suplimentare obţinute din preţuri de vânzare cuprinse între 45 şi 85 de lei/MWh de gaz, şi, respectiv peste 85 de lei. Şi acest impozit ar putea fi majorat, după cum puteţi citi AICI dar am preferat să nu luăm în calcul şi această variantă.

Costul de extracţie al gazelor pentru Romgaz, potrivit datelor prezentate de producători (la Petrom este mai complicat de calculat, pentru că există zăcăminte de petrol şi gaze asociate, iar costul este mai mare, de circa 36 de lei, potrivit unor surse din piaţă), cu tot cu investiţiile făcute, este de circa 28 de lei/MWh.

Aşadar, dacă ambele proiecte legate de preţ şi de taxare devin legi, companiile sunt obligate să vândă gazul cu 68 de lei/MWh, dar costurile lor legate doar de extracţie şi de plata acestor două taxe, pentru cel mai mic cost, sunt de 83 de lei.

Deci pentru fiecare MWh de gaz extras şi pus pe piaşa românească, companiile ar avea o pierdere de 15 lei, situaţie care nu poate fi evident concepută în activitatea economică.

Soluţia?

Soluţia ţine de filosofia taxării, potrivit unor surse din industrie. Ele au atras atenţia că acel impozit suplimentar se referă exact la veniturile suplimentare din liberalizarea prețului la gaze, or, cum preţul de vânzare este plafonat de stat în următorii trei ani, el devine practic reglementat, deci nu mai putem vorbi despre o piaţă liberă. În acest caz, dacă ce a spus Teodorovici va deveni lege, preţul la gaz este unul reglementat, nu mai există piaţă liberă, iar raţiunea de a exista a acelui impozit dispare, deci el ar trebui eliminat.

Producţia de gaze a României, în declin din cauza depletării zăcămintelor este de circa 10 miliarde de metri cubi annual, iar consumul de 11, diferenţa fiind importată de la gigantul rus Gazprom. România este una dintre cele mai puţin dependente ţări de gazul rusesc din Europa.