Potrivit WSA, în 2016 producţia mondială de oţel a fost de 1.629 milioane tone, faţă de 1.615 milioane tone în 2015, iar producţia de oţel a Chinei a crescut cu 1,2% în ritm anual până la 808 milioane tone. China este responsabilă pentru aproximativ jumătate din producţia mondială de oţel şi de asemenea pentru jumătate din capacităţile excedentare de producţie existente la nivel global în industria siderurgică, capacităţi estimate la 350 milioane tone.
Autorităţile de la Beijing au eliminat anul trecut capacităţi excedentare în valoare de 45 milioane de tone, însă o mare parte din acestea erau deja nefolosite. În consecinţă, producţia de oţel a Chinei a continuat să crească în 2016 pe măsură ce oţelăriile active au profitat de o creştere anuală de aproximativ 60% a preţurilor, creştere care s-a datorat, parţial, şi declaraţiilor oficialilor chinezi cu privire la reducerea capacităţilor. China şi-a propus să elimine capacităţi de producţie de 100-150 milioane de tone în perioada 2016-2020 iar până la finele lunii iunie 2017 s-a angajat să îşi elimine în totalitate producţia de oţel de calitate inferioară, o decizie care ar reduce cu aproximativ 4% oferta mondială de oţel.
‘Creşteri substanţiale la preţurile oţelului au fost înregistrate pe toate pieţele în trimestrul patru 2016’, a declarat Chris Houlden, analist la firma de consultanţă CRU.
Pe alte pieţe, datele WSA arată că producţia de oţel a Japoniei, al doilea producător mondial, a scăzut cu 0,3% anul trecut, până la 105 milioane tone, în timp ce în India, al treilea producător mondial de oţel, a crescut cu 7,4% până la 96 milioane tone.
Pe regiuni, producţia asiatică de oţel a crescut cu 1,6% până la 1.125 milioane tone în timp ce producţia Uniunii Europene a scăzut cu 2,3% până la 162 milioane tone iar în America de Nord a rămas stabilă la 111 milioane tone. În America Latină, producţia de oţel a scăzut cu 10,6% până la 39,2 milioane tone, în principal ca urmare a unui recul de 9,2% până la 30,2 milioane de tone în Brazilia.