Producţia de energie electrică din România atingea, ieri ora 14.30, 9.236 MW, printre cele mai mari din acest an. Cauzele acestei producţii se găsesc în consumurile mari ale clădidrilor de birouri şi ale locuinţelor în condiţii de caniculă, dar şi producţia de energie fotovoltaică. Din această producţie, consumul era de 8.000 de MW, circa 1.200 de MW reprezentând exporturi.
Pentru că necesitatea de energie este mare, iar apa din râuri şi lacuri din ce în ce mai puţină, primul lor la producţie este acontat de cărbunari, care deţineau 30% din producţia totală. Doar pe locul doi vine Hidroelectrica, cu 22% din producţia totală, apoi termocentralele pe cărbuni, cu 18% din producţie, Nuclearelectrica, cu 14% din producţie, centralele fotovoltaice, cu 7% cotă de piaţă, centralele eoliene şi cele pe biomasă.
Nuclearelectrica producea, la ora menţionată 1.286 de MW, cu aproape 100 de MW sub producţia ei obişnuită. Cele două reactoare au o putere cumulată de 1.400 de MWh si merg în bandă cu oscilaţii uzuale de +/ – 30 MWh. Acum însă, centrala de la Cernavodă lucrează sub potenţial.
Sistemul Energetic Naţional poate suporta, fără sincope, consumuri interne de circa 8.500 – 9.000 de MW. La asemenea vârfuri de consum, de la Dispeceratul Energetic Naţional se decide pornirea unor grupuri termo pe cărbune sau gaz, care în mod obişnuit stau, pentru că sunt ineficiente, energia pe care o produc fiind scumpă. În situaţii limită însă, DEN poate decide să pornească aceste grupuri termo.
Dacă temperaturile cresc încă şi mai mult, consumul de energie va creşte şi el. O situaţie critică ar fi atunci când debitele râurilor scad constant, cum se întâmplă în prezent, şi nici vântul pentru miile de eoliene nu bate. În aceste condiţii, sarcina salvării SEN de la blackout cade aproape exclusiv pe seama termocentralelor.
Cele mai mari termoncentrale din ţară sunt cele din cadrul Complexului Energetic Oltenia şi Complexului Energetic Hunedoara. Însumate, cele două Complexuri au o capacitate instalată de peste 8.000 de MW.