Profilul candidatului căutat de multinaţionale în 2013 – analiză

În primul rând, candidatul căutat de multinaţionale este echilibrat, dovedeşte flexibilitate, rezistenţă la stres şi mult calm, adică are inteligenţă emoţională ridicată, ne-au spus recrutorii cu care am discutat despre subiect.

Inteligenţa emoţională rămâne prima cerinţă cu adevărat importantă solicitată oricărui candidat, mai ales pe posturile-cheie de mid-top management, a spus pentru Economica.net Irina Vasile, Country Manager la Antal International Network – Romania, jucător mare din piaţa de executive search din România.

„Prin inteligenţă emoţională subînţelegem foarte multe componente: echilibru emoţional, calm, adaptabilitate, flexibilitate, rezistenţă în situaţii stresante, atitudine pozitivă şi constructivă. Pe româneşte: multă diplomaţie (n. red. adică mult tact, ca să poţi gestiona situaţii-limită, conflicte)”, a explicat pentru Economica.net Irina Vasile.

Candidatul căutat multinaţionale în 2013 are experienţă dovedită în postul pentru care aplică.

„Factorul ani lucraţi într-o anumită arie (n. red. de expertiză) şi rezultatele obţinute la acel job contează enorm în alegerea unui candidat. Evident că într-o lume în care toţi se grăbesc, o lume a primului venit – primul servit, a crizei mondiale de resurse şamd., se preferă oamenii gata pregătiţi, gata formaţi şi mai ales care au şi dovedit că în toţi anii lucraţi au avut rezultatele cele mai bune cu putinţă. De aici şi tragedia şomerilor cu diplome”, a mai spus Irina Vasile pentru Economica.net.

Vorbeşte fluent cel puţin două limbi străine şi a absolvit o facultate prestigioasă

„Facultăţile absolvite – cât de grele au fost şi renumele lor – au importanţă în aprecierea profilului unui viitor angajat, şi funcţie de poziţie, se iau în considerare şi toate celelalte cursuri sau alte diplome postuniversitare obţinute, fără îndoială”, a spus Irina Vasile pentru Economica.net.

Vorbitorii fluenţi de minimum două limbi straine au şanse cu 25% mai mari să fie angajaţi decât vorbitorii unei singure limbi straine (limba engleză deja o cam ştiu toţi), iar cei care nu vorbesc nicio limbă străină au şanse foarte limitate de a ocupa posturi bune, a adăugat Irina Vasile.

Poligloţii nu impresionează dacă nu au experienţă  

„Este evident că un om cu două facultăţi şi cu două-trei limbi străine fluent demonstrează o aplecare mare pentru studiu, sunt oameni de regulă foarte muncitori şi ambiţioşi, serioşi. Dar toate acestea nu se pot considera vitale pentru astfel de decizii (n.red. de angajre a unui candidat) în absenţa experienţei care să dovedească un nivel de pragmatism necesar. Cunoaşteţi vorba: „nu teoria, ci practica e importantă”, a explicat pentru Economica.net headhunter-ul Irina Vasile.

Angajatorii resping CV-urile celor care susţin că vorbesc mai multe limbi la nivel începător. Pentru că, de obicei, aceşti candidaţi nici măcar nu pot susţine o conversaţie în limba respectivă.

În ceea ce priveşte limbile străine menţionate în CV, atenţie! Mulţi candidaţi trec şi câte patru limbi străine în CV-uri, menţionând că le cunosc mediu sau începător, ceea ce e absurd. A şti la nivel începător o limbă este total impropriu să fie trecut în CV, ba chiar o lipsă de modestie, întrucât nu va ajuta mai deloc în job. În plus, mulţi (candidaţi) se supraestimează scriind în CV că ştiu limba străină la nivel mediu, când de fapt ei nu pot lega o propoziţie în acea limbă străină”, ne-a mai spus headhunter-ul Irina Vasile.

Informaţia este împărtăşită şi de recrutorii grupului Renault. Aceştia au spus pentru ECONOMICA.NET că aproximativ 80% dintre candidaţii care aplică pentru un loc de muncă la Renault îşi supraevaluează cunoştinţele de limbă străină în CV.

Candidatul căutat de multinaţioanale are aşteptări realiste în legătură cu salariul, cu propriile performanţe şi cu oportunităţile de promovare la locul de muncă.

Concret, candidatul căutat de cei mai mulţi angajatori în 2013 are aşteptări salariale realiste, are aşteptări realiste legate de oraşul, zona în care se află locul de muncă dorit, are, de asemenea, aşteptări realiste legate de performanţele pe care le va avea la locul de muncă şi aşteptări realiste legate de modul în care va fi tratat de către colegi şi de şefi, a spus pentru Economica.net Irina Vasile.

„Realismul este o mare calitate a zilelor noastre, de fapt. Se aplică atât angajatorilor (care nu trebuie să viseze candidaţi „supermen”, toţi avem defecte), cât şi angajaţilor (care trebuie să accepte că nimic, niciun job şi niciun şef nu e perfect, întrucât nici ei înşişi nu sunt, noi toţi nu suntem perfecţi, şi să ia seama mai ales la propriile lor îndatoriri, pe cât posibil)”, ne explică Irina Vasile.

Candidatul căutat de multinaţionale acceptă un post care e mai departe de casă, dar în oraşul în care locuieşte.

„Tot la aşteptări s-ar putea încadra şi mobilitatea. Totuşi, o evidenţiem separat, întrucât mulţi oameni sunt încă prea puţin dispuşi să sacrifice pentru a-şi construi, dezvolta cariera. Auzim de multe ori motivaţii de genul: „nu iau job-ul de manager de resurse umane întrucât nu am gura de metrou care sa mă lase la acest nou loc de muncă” sau de genul „da, sunt manager de vânzări, însă aş dori să nu mai călătoresc prin ţară mai mult de 1% din timpul total de lucru, întrucât soţia mea e acasă cu copilul şi trebuie să-i ajut cât mai des. Sigur că toate acestea sunt motivaţii umane, veridice. Dar cred că e nevoie să îşi amintească mulţi candidaţi şi multi angajatori totodată că nu sunt de neînlocuit, dimpotrivă, iar lupta (n.red. pentru a obţine un loc de muncă bun) e grea”, a conchis headhunter-ul Irina Vasile.