Profitabilitatea sistemului bancar este aproape dublă față de cea din UE, chiar dacă băncile ar trebui restructurate
Potrivit indicatorilor financiari pe sistemul bancar, în conformitate cu standardele Autorității Bancar Europene (ABE) publicați de BNR în cadrul raportului de stabilitate arată că toți indicatorii de sănătate a sistemului arată foarte bine. Singura diferență este dat de raportul cost venituri care a ajuns la sfârșitul lunii martie 2020 la un nivel de 61,46%, categorisit de ABE în cea mai proastă categorie și marcat cu roșu. În restul UE, acest indicator este de 64% la aceeași dată calendaristică. Teoretic, indicatorul arată că băncile au nevoie de restructurare sau reducere a cheltuielilor cu rețeaua extinsă, cu personalul și salariile acestuia pentru a devei mai eficiente.
Dacă facem comparație cu același indicator din UE, unde nivelul este de 64%, vom ajunge la concluzia că în România cheltuielile cu personalul și rețeaua sunt identice aproape cu cele din Vest. Nu același lucru se întâmplă însă și cu indicatorul ROE (rentabilitatea capitalurilor) care este aproape dublu în România față de UE. Astfel, în România, indicatorul ROE se află în zona verde a cerințelor ABE și se situează la 10,87, în timp ce în UE, după declanșarea Covid 19 acesta a ajuns în zona roșie, la 5,8%. Este probabil și unul dintre motivele pentru care acționarii nu comentează încă la raportul ridicat dintre costurile și veniturile realizate de băncile din România. Cum este totuși posibil acest lucru?
De unde își „extrag” profitabilitatea băncile: titluri de stat și retail
Paradoxul se datorează în mare parte inapetenței băncilor din România de a credita economia reală. Sectorul bancar românesc doar colectează depozitele populației și ale companiilor, la dobânzi foarte mici, și să finanțeze statul roman. Potrivit raportului de stabilitate al BNR, ponderea titlurilor de stat în total active sIstem bancar a ajuns la 22.8%. În statele UE ea este limitată la 21%. De asemenea, creditarea populației a ajuns să dețină o pondere de 19,8% la împrumuturile în lei și 6% la cele în valută din total active, conrform BNR.
În schimb, finanțarea companiilor care reprezintă economia reală repreazintă doar 11,9% la lei din total active bancare și 9% la creditele în valută. Practic, vorbim de un sistem bancar de retail (statul și populația nu au forță de negociere în relația cu băncile și acceptă condițiile impusedebănci), un sistem care nu susține creșterea economiei reale locale, ci a consumului de mărfuri și servicii de oriunde din lume. Este un pur export (pentru ca 80% din acționarii băncilor din sistem sunt străini) de resursă naturală – capacitatea de îndatorare a populației, similiară cu masa lemnoasă din păduri.
În contextul în care rata profitabilității este mai mare în România decât în UE, cu ajutorul finanțării celor două componente de clienți captivi: statul și populația, acționarii sunt mulțumiți chiar dacă rentabilitatea per angajat este mai mica decât în Vest, iar câștigurile obținute le permit să susțină și principalii indicatori financiari ai sistemului care într-adevăr sunt la cote înalte, în zona verde a cerințelor ABE.
Astfel, conform raportului de stabilitate al BNR principalii indicatori de sănătate financiară ai instituțiilor de credit au rămas la un nivel corespunzător raportat la riscuri și în cele mai multe cazuri au valori mai bune decât media europeană. Rata fondurilor proprii totale (20,4 la sută, comparativ cu 19,3 la sută în UE), calitatea ridicată a surselor care compun capitalurile, indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (245 la sută în martie 2020, comparativ cu 150 la sută în UE), gradul bun de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante (60,9 la sută, comparativ cu 44,7 la sută în UE) sunt elemente care conferă băncilor o capacitate adecvată de a gestiona impactul pandemiei.
În plus, măsurile de ordin prudențial implementate de BNR, respectiv utilizarea temporară a amortizoarelor de capital constituite anterior și posibilitatea consemnării unei valori aferente indicatorului de acoperire a necesarului de lichiditate sub nivelul minim reglementat, permit instituțiilor de credit să continue finanțarea economiei.
Băncile de talie mica și medie sunt mai slab poziționate din punct de vedere al eficienței operaționale
Eficiența operațională plasează sectorul bancar românesc într-un interval cu risc mediu (conform valorii anuale a indicatorului, relevantă pentru evaluare prin prisma aplanării influențelor sezoniere), pe fondul unui grad redus de intermediere financiară. Tipic, valorile indicatorului Cost/Venit consemnate la începutul unui an sunt mai ridicate decât cele înregistrate la finele anului, ca urmare a opțiunilor de recunoaștere contabilă a diverselor elemente de venituri si cheltuieli de-a lungul întregului exercițiu financiar.
„Băncile de talie mică și medie sunt mai slab poziționate din perspectiva eficienței operaționale. Degradarea condițiilor macroeconomice și potențiala scădere a creditării cauzate de pandemia COVID-19, coroborate cu vulnerabilitatea menționată, modifică semnificativ perspectivele privind evoluția pe termen scurt a profitabilității, prin reducerea veniturilor operaționale și reluarea cheltuielilor cu provizioanele aferente riscului de credit”,spune BNR.
Având în vedere nivelul sporit de incertitudine, este important ca băncile să își conserve capitalul, în scopul menținerii capacității de a sprijini economia, printr-o politică de nedistribuire a dividendelor sau de răscumpărare de acțiuni. În acest sens, BNR a decis, similar altor autorități la nivel european, ca instituțiile de credit care hotărăsc distribuirea de dividende să nu beneficieze de relaxarea cerințelor impuse din rațiuni macroprudențiale, ci să mențină, pe toată această perioadă, o rată a fondurilor proprii cel puțin egală cu rata globală de capital. O abordare asemănătoare a fost aplicată și în cazul instituțiilor financiare nebancare aflate în sfera de supraveghere a BNR.