Profitul BCE a crescut în 2013, dar rămâne în urma rezultatelor altor mari bănci centrale

În ultimii ani, băncile centrale din întreaga lume au adoptat măsuri dramatice pentru a stabiliza economiile lor şi a împiedica scăderea abruptă a inflaţiei. De departe, cea mai agresivă a fost Rezerva Federală americană care şi-a utilizat resursele pentru a demara mai multe programe masive de achiziţii de active. În schimb, BCE a fost mai modestă decât alte mari bănci centrale, iar majoritatea stimulentelor sale au venit prin împrumuturile acordate băncilor comerciale, care generează dobânzi mici în condiţiile în care dobânda de referinţă a BCE a coborât la nivelul record de 0,25%.

În timp ce BCE a realizat anul trecut un profit net de 1,4 miliarde de euro, profit ce va fi distribuit băncilor naţionale din zona euro, care la rândul lor îl vor înmâna guvernelor lor, Fed a transferat către Trezoreria SUA o sumă de 78 de miliarde de dolari din profiturile realizate în 2013, mai mult decât dublu faţă de suma transferată în 2007, înainte ca Fed să demareze programele sale de relaxare cantitativă.

La rândul său, în primele şase luni al exerciţiului fiscal curent, care se va încheia în luna martie 2014, Banca Centrală a Japoniei a înregistrat un profit net de 400,6 miliarde yeni (3,9 miliarde de dolari), fiind pentru prima dată în ultimii cinci ani când BoJ a înregistrat un profit net semestrial. Banca Centrală a Japoniei nu a anunţat încă ce va face cu profitul înregistrat în 2013, însă în 2012 Boj a transferat către Guvern 95% din profitul său.

De asemenea, în primele nou luni ale anului fiscal curent, Banca Angliei a transferat către Trezorerie suma de 29 de miliarde de lire sterline (48 de miliarde de dolari), ceea ce a condus la scăderea necesarului de împrumuturi al Marii Britanii.

‘Este un dublu beneficiu’, a declarat Raoul Ruparel, director de cercetare la think tank-ul Open Europe, reafirmându-se la politicile de relaxare cantitativă demarate de băncile centrale.

Relaxarea cantitativă conduce la scăderea costurilor cu serviciul datoriei pentru guverne, în plus o parte din profiturile băncilor centrale revine la Trezorerie. Cu toate acestea, analiştii avertizează că guvernele nu ar trebui să se obişnuiască cu aceste profituri mari în condiţiile în care băncile centrale ar putea să fie nevoite să majoreze dobânzile sau să vândă active pentru a împiedica inflaţia.

‘Profitul nu trebuie să fie singurul criteriu după care ar trebui judecate acţiunile băncilor centrale’, a spus Raoul Ruparel.

În plus, profitul nu pare a fi un factor luat în considerare atunci când este vorba de salariile plătite guvernatorilor băncilor centrale. Preşedintele BCE, Mario Draghi, a primit în 2013 un salariu de 378.240 de euro, mai mult decât dublu faţă de salariul de 201.700 de dolari pe an pe care urmează să-l primească noul preşedinte al Rezervei Federale americane, Janet Yellen.

Salariul acordat lui Mario Draghi este mai mare decât cel acordat guvernatorului Băncii Japoniei, Haruhiko Kuroda, 24 milioane yeni (235.400 de dolari) pentru anul financiar care se va încheia la data de 31 martie 2014.