„În ce priveşte Rusia, este necesară o relaţie bilaterală pragmatică şi predictibilă, nivelul de interacţiune cu statul rus fiind dependent de implicarea constructivă a Rusiei în soluţionarea conflictului din Ucraina şi în redresarea balanţei strategice în Vecinătatea Estică, respectarea angajamentelor internaţionale fiind o condiţie absolut necesară pentru intensificarea dialogului.
Va fi urmărită dezvoltarea relaţiilor economice, cu respectarea strictă şi activă a regimului de sancţiuni decise de UE, care trebuie să continue până la soluţionarea crizei din Ucraina. România nu va recunoaşte anexarea ilegală a Crimeei de către Federaţia Rusă şi vor fi continuate demersurile de sprijinire a activităţii Comisiei mixte bilaterale privind soluţionarea problemelor izvorând din istoria comună, inclusiv Tezaurul României, ale cărei lucrări au fost reluate în 2016″, scrie în programul de guvernare PSD.
Vom explica mai departe trei puncte cheie din aceste prevederi ale programului.
Vecinătatea estică a NATO
Formularea „Vecinătatea Estică” din textul programului se referă la Vecinătatea estică a NATO. România a acţionat ca principal promotor al activismului Alianţei în vecinătatea sa estică, cu accent pe regiunea Mării Negre. Încă din anul 2005, ţara noastră s-a implicat activ în susţinerea reţelei Ambasadelor Punct de Contact (CPE) NATO în statele partenere din vecinătatea estică a NATO, prin asumarea unor mandate notabile în Republica Moldova, Azerbaidjan şi Georgia. Obiectivele avute în vedere din perspectiva acestei calităţi au vizat susţinerea şi consolidarea relaţiei NATO cu cei trei parteneri sus-menţionaţi, notează MAE pe site-ul propriu.
Regimul de sancţiuni
Din martie 2014, UE a impus progresiv măsuri restrictive ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeei și la destabilizarea deliberată a Ucrainei.
Ca urmare a politicii UE de nerecunoaștere a anexării ilegale a Crimeei și a Sevastopolului de către Rusia, Consiliul a impus restricții semnificative asupra relațiilor economice cu Crimeea și Sevastopol.
Aceste măsuri includ o interdicție de import privind bunurile originare din Crimeea și Sevastopol, impusă în iunie 2014, precum și restricțiile introduse în iulie 2014 cu privire la comerţul și investiţiile legate de anumite sectoare economice și proiecte de infrastructură.
În plus, din decembrie 2014 este în vigoare o interdicție totală privind investițiile, alături de o interdicție de a furniza servicii turistice în Crimeea. Sunt, de asemenea, interzise exporturile de alte bunuri esențiale pentru anumite sectoare, inclusiv echipamente destinate prospectării, explorării și producției de petrol, gaze și resurse minerale.
La 17 iunie 2016, Consiliul a extins aceste măsuri până la 23 iunie 2017.
Tezaurul României
Tezaurul României este tezaurul care a fost trimis în Rusia în timpul Primului Război Mondial și care nu a mai fost niciodată returnat în întregime.
El includea tezaurul Băncii Naționale a României, valori aparținând unor diverse bănci românești private, societăți comerciale, persoane particulare, colecții de artă, bijuterii, arhive, etc. Toate acestea au fost transportate din România spre Rusia țaristă în timpul primului război mondial, cu scopul de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României și amenințau să ocupe întreg teritoriul național.
După Marea Revoluție din Octombrie și preluarea puterii de către comuniști, sub conducerea lui Lenin, proaspăt instalata putere sovietică a sechestrat tezaurul și a refuzat restituirea acestuia.
Aceasta a fost parțial restituit, în trei tranșe separate, în anii 1935, 1956 și 2008, ca un semn de bunăvoință al sovieticilor și ulterior al rușilor. Dar cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituit, fapt pentru care el rămâne un subiect sensibil în relațiile diplomatice dintre România și Rusia.