Programul nuclear al Coreei de Nord: Sancţiunile sunt inutile, spun experţii

Aceşti experţi, invitaţi de centrul de studii Asan Institute, au avut păreri diferite privind nivelul de ameninţare nucleară pe care îl reprezintă Coreea de Nord. Totuşi, ei au fost de acord că este nevoie de elaborarea urgentă a unor noi strategii pentru a contracara acest pericol.

Inutilă pare şi decizia recentă a Chinei, cel mai apropiat aliat al Phenianului, privind interzicerea exportării către Coreea de Nord a tuturor materialelor şi tehnologiilor care ar putea să servească la confecţionarea de rachete sau arme nucleare, chimice sau biologice.

Probabil, Coreea de Nord a atins un anumit grad de independenţă în acest domeniu şi este capabilă să-şi desfăşoare activităţile fără noi tehnologii din exterior.

„Ei nu mai sunt la începutul acestui proces. Ei lucrează în domeniu deja de o perioadă îndelungată”, a afirmat Park Jiyoung, directorul departamentului de cercetare privind politica ştiinţei şi tehnologiei al institutului.

„Coreea de Nord va încerca posibil să-şi perfecţioneze capacitatea nucleară actuală (…), iar controlul asupra exportului nu va ajuta la nimic”, a adăugat el.

Coreea de Nord a efectuat trei teste nucleare. Ultimul test şi cel mai puternic, realizat în februarie, a supus regimul de la Phenian unor noi sancţiuni, votate de către Consiliul de Securitate al ONU şi susţinute de Beijing.

Imagini din satelit sugerează că Phenianul a început deja să efectueze lucrări în vederea repornirii reactorului Yongbyon, unde şi-ar fi dublat capacitatea de îmbogăţire a uraniului.

Potrivit unui studiu realizat de expertul în domeniu nuclear Joshua Pollack, din Washington, şi cercetătorul Scott Kemp, de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, Coreea de Nord poate produce componente-cheie ale centrifugelor utilizate pentru îmbogăţirea uraniului.

„Ceea ce înseamnă că politica actuală bazată pe controlul asupra exporturilor, sancţiunile şi interdicţiile au depăşit limitele de eficacitate”, a explicat Pollack.

„Noi nu putem opri avansarea acestui program de îmbogăţire (…), nici măcat să detectăm această avansare”, a adăugat el.

Îmbogăţirea uraniului este o operaţiune mai puţin costisitoare decât îmbogăţirea plutoniului. Ea poate fi realizată prin folosirea unei serii de centrifuge în clădiri relativ mici.

Faptul că regimul nord-coreean ar putea dispune de instalaţii pentru îmbogăţirea uraniului subminează credibilitatea unui acord privind denuclearizarea.

Cea mai bună opţiune pentru comunitatea internaţională ar fi preîntâmpinarea unui al patrulea test nuclear, consideră cercetătorul.

În opinia lui Li Bin, fizician şi specialist în domeniul nuclear la Carnegie Endowment for International Peace, un centru de studii cu sediul la Washington, Coreea de Nord „ar putea avea nevoie doar de un test suplimentar” pentru miniaturizarea unei bombe, o etapă-cheie pentru fixarea unui focos nuclear în vârful rachetei.

Un instrument politic

Singurul obstacol în calea finalizării programului nuclear nord-coreean pare a fi conceperea unui dispozitiv de proiecţie sigur.

În decembrie 2012, Coreea de Nord a lansat o rachetă de tip Unha-3 şi a plasat cu succes un satelit pe orbită. Washingtonul şi aliaţii săi au condamnat imediat un test cu rachetă balisitică.

Expertul german în rachete Markus Schiller s-a declarat „sigur” că regimul de la Phenian nu posedă în prezent rachete balistice intercontinentale (ICBM).

Racheta de tip Unha-3 „nu este o armă”, a afirmat expertul.

Regimul nord-coreean posedă rachete capabile să atingă Coreea de Sud, Japonia şi China, dar ele sunt de o fiabilitate scăzută şi Coreea de Nord nu riscă cu una dintre bombele sale.

Experţii estimează că arsenalul militar nord-coreean conţine între şase şi zece bombe.

De asemnea, Schiller a minimalizat pericolul pe care îl reprezintă Coreea de Nord. „Programul militar nord-coreean este un instrument politic” destinat obţinerii unor concesiuni şi a ajutorului internaţional, consideră expertul german.