Subvenţia pe care populaţia şi IMM-urile o suportă pentru a susţine sectorul de producere a energiei din surse eoliene şi fotovoltaice, în 2016, este de 35 de lei/MWh, adică, 0,035 lei/kWh, potrivit unui proiect de HG publicat pe site-ul Ministerului Energiei. Nivelul este acelaşi ca pentru 2015. Luând în considerare un consum lunar de 200 de kWh, considerat normal pentru o gospodărie, contribuţia populaţiei pentru sectorul „verde” de producere a energiei ar fi de 7 lei/lunar. Fiecare îşi poate calcula nivelul sprijinului pe care este nevoit să-l acorde înmulţind consumul lunar cu 0,035 lei/kWh.
Acest nivel stabilit al subvenţiei este corespunzător unei cote obligatorii de energie produsă din surse regenerabile de 12,15% din total producţie. Pentru 2016, conform directivelor UE, nivelul ar fi trebuit să fie de 17%.
În perioada imediat următoare, Ministerul Energiei va organiza dezbateri cu reprezentanţii asociaţiilor de producători de energie şi reprezentanţii asociaţiilor de consumatori referitoare la prevederile acestui proiect.
Conform Directivei nr. 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, România are de îndeplinit ca obiectiv naţional pentru anul 2020 o pondere a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie de 24%.
Marii consumatori de energie din ţară, precum Alro, ArcelorMittal, fabircile de sticlă şi de ciment, sunt exceptaţi de la plata a până la 85% din această subvenţie, potrivit unei legi intrate în vigoare la sfârşitul anului trecut. Ce nu plătesc aceştia, ar fi trebuit să suporte restul consumtorilor. Totuşi, pentru că acest lucru ar fi însemnat creşterea subvenţiei în facturi până la 43 de lei/MWh, adică încă 2 lei în plus lunar – sprijin considerat nesustenabil, Ministerul Energiei împreună cu ANRE a decis ca subvenţia să rămână la 35 de lei/MWh, nivel similar celui din acest an. Pentru că cineva trebuie totuşi să plătească, acesta va fi chiar sectorul eolian şi fotovoltaic, beneficiarul sprijinului. În noile condiţii, nu toate certificatele verzi de care aceştia dispun vor putea fi vândute. Nu este însă clar care dintre firme vor beneficia de sprijinul întreg şi care vor încasa doar parţial contravaloarea certificatului.
În acest an, reprezentanţii asociaţiilor din industria regenerabilelor au afirmat de mai multe ori că menţinerea cotei de certificate verzi la un nivel foarte mic reprezintă ‘o lovitură de graţie’ pentru o mare parte dintre producătorii de energie din surse regenerabile.
‘Reducerea cotei în 2014 şi în 2015 şi menţinerea acesteia în continuare la un nivel scăzut de 12,15% faţă de 17% cât era stabilit în Legea 220, generează un excedent uriaş de certificate verzi care devin azi doar hârtii fără valoare. Această decizie, cuplată cu valabilitatea certificatelor verzi de 12 luni şi impozitarea certificatelor verzi la momentul acordării şi nu la momentul efectiv al vânzării înseamnă faliment iminent pentru marea parte dintre producătorii mici şi medii’, a afirmat, la începutul lunii iulie, preşedintele Organizaţiei Patronale a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România – PATRES, Viorel Lefter.
Energia din surse regenerabile este cea mai ieftină din România, deci competitivă la export. Este ieftină pentru că este subvenţionată de toţi consumatorii de curent din România prin sistemul certificatelor verzi. Prin lege, fiecare MWh produs în centralele eoliene şi solare este preluat automat în sistem şi primeşte subvenţie. MWh eolian primeşte jumătate de certificat verde iar cel solar trei certificate.
Un certificat verde costă 27 de euro, deci administratorului parcului eolian îi intră din start în buzunare 13,5 euro pentru fiecare MWh produs, iar „fotovoltaicului” 81 de euro. Pe lângă aceste sume, investitorii din domeniu mai primesc bani şi la vânzarea propriu-zisă a energiei pe piaţă. Preţul mediu pe bursă este de 37 de euro, dar firmele din industria regenerabilă vând mult mai ieftin MWh, pentru că îşi permit, la 25, 20, chiar şi 15 euro.
România are instalaţi circa 5.000 de MW în centrale eoliene şi solare, la o capacitate totală de producţie, care include şi termocentrale vechi, cu o tehnolgie depăşită, ce sunt pornite doar ocazional, de 20.000 de MW.
Ţara noastră are un mix echilibrat de energie. O treime din producţie este hidro, o treime termo, restul fiind energie nucleară şi energie verde. Populaţia consumă anual circa 11 TWh din cele mai ieftine surse de energie, exceptându-le pe cele regenerabile: hidro şi nucleară.