„Avem nevoie de Codul insolvenţei. Sunt mult prea mulţi cei care intră în insolvenţă ca să fraudeze statul, care nu plătesc nicio taxă de un an de zile, de doi ani de zile şi e normal ca ceilalţi, care plătesc taxe, să spună «Domn’e, noi de ce le mai plătim dacă văd că ăsta de alături, care ne mai şi dă lecţii despre cum trebuie organizată România, nu plăteşte nicio taxă ?»”, a spus Ponta în şedinţa de guvern.
El a adăugat că evaziunea fiscală este ascunsă „sub haina insolvenţei”, iar foarte multe societăţi private se trezesc că un debitor intră în insolvenţă atunci când trebuie să-şi plătească facturile.
Proiectul Codului insolvenţei a fost prezentat de MEDIAFAX în luna iulie şi lansat în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Justiţiei la începutul lunii septembrie.
Documentul prevede, printre altele, că pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolvenţă se introduce o valoare-prag şi pentru debitor, aceeaşi cu cea pentru creditor, respectiv de 40.000 de lei.
Pentru evitarea aprobării unor planuri de reorganizare susţinute de un număr mic de creditori – prin „manipularea” grupelor de vot putând fi aprobat, în prezent, un plan fără corespondent în valoarea creanţelor – se introduce un criteriu suplimentar, respectiv 30 la sută din total masă credală.
Iniţiatorii proiectului mai propun introducerea posibilităţii judecătorului sindic de a debloca anumite situaţii, atunci când creditorii nu sunt activi în procedură. Astfel, dacă nu se poate lua o hotărâre în adunarea sau în comitetul creditorilor, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar poate sesiza instanţa în vederea pronunţării unei hotărâri, fiind prevăzută expres obligaţia judecătorului sindic de a se pronunţa asupra viabilităţii planului de reorganizare, propus de debitor sau creditori şi aprobat de adunarea creditorilor.