Provocarea anului 2019 pentru noi: Cu România „la butoane”, UE vrea să emită o lege care loveşte interesele Rusiei

„Da, vom avea în mână un cartof fierbinte”, a spus un oficial român de la Bruxelles, care a preferat anonimatul, întrebat despre cum va gestiona România, ţară care va asigura preşedinţia Comisiei Europene în primele şase luni ale anului viitor, una dintre cele mai delicate chestiune din punct de vedere politic din perioada primelor şase luni din 2019: gazoductul Nord Stream 2.

Nord Stream 2 este un gazoduct care dublează actuala conductă Nord Stream 1, prin care Germania primeşte direct gaze din Rusia, printr-o conduct amplasată pe fundul Mării Baltice. Este un proiect gigantic, promovat şi dezvoltat de grupul rus Gazprom în parteneriat cu mai multe companii energetice mari din Uniunea Europană, printre care Engie (Franţa), OMV (Austria), Shell (Anglia-Olanda), Winterhall şi Uniper (Germania).
Cu o lungime de 1.200 de kilometri, Nord Stream 2 va permite dublarea capacităţii de transport a Nord Stream-1, până la 110 miliarde de metri cubi pe an, astfel că o cantitate mai mare de gaze naturale ruseşti va ajunge direct în Germania via Marea Baltică, fără a mai tranzita Ucraina. Lucrările sunt deja în stadiu avansat, iar primele livrări de gaze vor începe în anul 2019.

Proiectul susţinut de Gazprom în parteneriat cu firmele europene pare că nu poate fi oprit, în ciuda opoziţiei Statelor Unite (care a spus public că acest lucru va conduce la creşterea influenţei politice a Rusiei în Europa şi la creşterea dependenţei energetice a continentului de gazele ruseşti, care asigură deja peste 50% din necesarul Europei, iar americanii au invitat europenii să cumpere gaze natural lichefiate din SUA), dar şi a Comisiei Europene.
Comisia Europeană s-a declarat împotriva acestui proiect din mai multe motive: gazul rusesc va ocoli Ucraina, care încă este principala rută de tranzit, cu efecte negative atât asupra aprovizionării fostului stat sovietic, cât şi a unei bune părţi a Europei de Est, dar şi a scăderii veniturilor din tranzit, iar puterea grupul rus în raport cu ţările europene va creşte şi mai mult, în condiţiile în care în trecut Comisia a deschis o investigaţie antitrust împotriva politicilor Gazprom.
De altfel, Comisia a publicat recent şi un material informativ pe tema pericolului pe care, în opinia Executivului comunitar, l-ar avea noua conductă rusească.

Denumită „Nord Stream 2 Divide et impera din nou. Să evităm un joc cu sumă nulă„, o puteţi citi AICI.

Ce va face Comisia Europeană

Totuşi, şi oficialii europeni recunosc că nu au cum să împiedice construcţia conductei, proiect de peste 9 miliarde de euro, finanţat de Gazprom în proporţie de 50% şi de celelalte mari companii occidentale în procent de 50%. Însă Comisia intenţionează să facă altceva: chiar dacă este un proiect finanţat de alţii, care nu este situat în totalitate în arealul geografic al Uniunii Europene, vrea să impună ca acest gazoduct să respecte regulile pieţei europene de gaze naturale.

Citeşte şi:

Ruşii anunţă că vor inunda Balcanii cu gaz în mai puţin de doi ani, în România încă se dezbate viitorul gazelor din Marea Neagră

În acest sens, Executivul comunitar intenţionează să promoveze o nouă directivă, care, pe scurt, ar prespune două lucruri, printre altele: unbundling şi accesul liber la infrastructură. Ambele ar afecta Gazprom şi interesele marilor companii europene implicate. Ce presupune asta?

În primul rând, deţinătorul infrastructurii nu va putea fi şi operator. Deci gigantul rus, care finanţează majoritar conducta pentru a vinde propriul gaz în Europa, nu va putea opera el conducta, cel puţin nu formal. În al doilea rând, deşi este o conductă făcută pentru a transporta exclusiv gaze extrase de Gazprom pentru a le vinde pieţei europene, reglementarea Comisiei va obliga Gazprom să permită oricărei alte companii să transporte gaze prin această conductă. Parctic, grupul rus ar trebui să scoată la licitaţie cel puţin parţial capacitate de transport pe conductă, pentru a permite, cel puţin în teorie, şi altor companii să transporte gaze prin ea.

Este greu de crezut că, în practică cel puţin, noua directivă va schimba cu mult datele problemei-este clar că prin noua conductă se va transporta tot gaz produs de Gazprom, indiferent de cine operează sau de cine rezervă capacitate, dar noua directivă este o chestiune extrem de sensibilă din punct de vedere politic, iar România este în mijlocul problemei, dar fiind că, cel mai probabil, sub preşedinţia noastră Comisia va trebui să adopte această directivă.

Citeşte şi:

Decizia UE în dosarul Gazprom: amendă de 10% din cifra de afaceri globală dacă ruşii nu dau liber la gaze în Europa de Est

Teoretic, ţara noastră ar trebui să medieze disputa dar în linie cu politica Bruxelles-ului, ceea ce ne pune la mijloc. Vor fi afectate şi interesele Gazpromului controlat de Kremlin, dar şi ale unor puternice grupuri energetice europene, dintre care unele sunt prezente şi pe piaţa românească. Or, ar putea exista inclusiv represalii, care pot merge dincolo de înrăutăţirea relaţiilor politice: România importă încă 10% din necesarul său anual de gaz, din Rusia, prin contracte negociate cu furnizorii agreaţi de ruşi, şi ne-am putea aştepta să plătim un preţ mai mare. Pe de altă parte, în condiţiile în care această directivă poate fi socotită un test de unitate al statelor membre ale Uniunii în faţa Gazprom, vor merge Germania şi Austria, ţări care au o excelentă relaţie comercială cu Gazpromul controlat de Kremlin, 100% cu UE sau se vor gândi şi la propria lor relaţie bilaterală cu Rusia? Şi cum va juca Franţa aici, în condiţiile în care şi Engie este parte din proiect?

Momentan, preşedinţia Comisiei este asigurată de Austria, şi este clar că până la sfârşitul anului lucrurile nu vor avansa decisiv, inclusiv prin prisma apropierii economice dintre cele două state. După austrieci urmăm noi, timp de şase luni, şi fie că ne dorim sau nu, România este cumva condiţionată să nu paseze cartoful fierbinte Finlandei, ţară care ne va succeda la preşedinţia UE, dintr-un motiv simplu.

Viitoarea directivă a Comisiei nu va putea viza proiectele de infrastructură care sunt deja finalizate, şi sunt operaţionale, ci doar pe cele care sunt încă în derulare şi vizează accesul la piaţa europeană de gaze, pentru că altfel ar fi bulversată toată piaţa, întrucât s-ar interveni în contractele deja existente, semnate pe termen lung. Or, presiunea pe noi este destul de mare dat fiind că, potrivit calendarului Nord-Stream 2, conducta va fi terminată şi va deveni opraţională în a doua parte a anului 2019. Aşadar, dacă birocraţia europeană nu se va mişca repede, va emite o reglementare care nu va mai avea efect: conducta va fi deja construită la acel moment.

Gazprom asigură circa o treime din necesarul de gaze al Europei. Anul trecut, importurile de gaze ruseşti ale continentului au ajuns la un nivel record: 197 de miliarde de metri cubi (pentru comparaţie, România consumă 11), iar oficialii Gazprom au spus că în acest an va fi atins un nou record.