Provocări juridice în punerea în aplicare a Memorandumului SUA-România și posibile efecte dăunătoare pentru furnizorii telecom și consumatori

Proiectul de lege urmează formularea Memorandumului de înțelegere dintre Guvernul României și Guvernul Statelor Unite ale Americii („Memorandumul SUA-România”) și stabilește că procesul de examinare a unui furnizor de echipamente ar trebui să se facă pe baza a patru criterii neclare și netransparente:

(i) controlul unui guvern străin, în absența unui control judiciar independent;
(ii) absența unei structuri transparente de acționariat (proprietate);
(iii) lipsa unui istoric de comportament etic al întreprinderilor;
(iv) producătorul funcționează într-un regim juridic care nu impune practici corporative transparente.

În forma sa actuală, proiectul de lege se bazează pe o abordare universală, fără nicio indicație cu privire la modul în care procesul de examinare ar fi adaptat la riscurile, părțile și tehnologia/echipamentele/software-ul în cauză. Este evident că acest lucru va lăsa loc la o gamă largă de interpretări și, prin urmare, la o potențială incoerență, arbitrariu și lipsa oricărei previzibilități posibile.

Deși protejarea securității naționale împotriva acțiunilor străine nefavorabile este prin toate mijloacele un obiectiv legitim, măsurile menționate mai sus pot fi considerate în contradicție cu cadrul juridic existent privind comunicațiile electronice (precum și cu principiile fundamentale, drepturile omului, libertățile și standardele de protecție a investițiilor în temeiul dreptului UE, al dreptului internațional și al legislațiilor naționale).

De exemplu, atât legislația UE, cât și legislațiile naționale impun respectarea principiilor obiectivității, transparenței, proporționalității și nediscriminării. În același timp, orice măsură pusă în aplicare nu trebuie să conducă la o încălcare a obligației de a asigura un cadru de reglementare previzibil, sigur și coerent.

Obligarea furnizorilor de comunicații electronice să renunțe sau să reducă drastic utilizarea echipamentelor produse de anumiți furnizori pare să contravină obligației esențiale de a asigura previzibilitatea, securitatea și coerența cadrului juridic, în măsura în care operatorii au achiziționat deja echipamente de la acești furnizori.

Pe baza proiectului de lege, rețeaua 5G este definită ca incluzând și elementele rețelei tradiționale, bazate pe tehnologii de comunicații mobile și fără fir din generațiile anterioare, cum ar fi 4G sau 3G. Însă aplicarea unui set de măsuri care ar obliga anumiți furnizori să renunțe la investițiile deja efectuate ar genera costuri suplimentare uriașe în sarcina acestor furnizori.

În această privință, furnizorii de comunicații electronice care au achiziționat deja echipamente care ar fi supuse restricțiilor ar fi dezavantajați enorm în comparație cu concurenții lor care aveau furnizori diferiți la momentul creării rețelelor 3G și 4G. În plus, aceste diferențe ar avea efecte în cascadă asupra concurenței pe piață la toate nivelurile lanțului de aprovizionare, afectând grav toate întreprinderile implicate și denaturând în mod substanțial concurența.

Acest lucru poate afecta grav atât consumatorii, cât și contribuabilii: în primul rând, deoarece pot fi transferate toate costurile suplimentare generate de politicile restrictive (care ne putem aștepta să cuprindă, printre altele, nu numai investițiile suplimentare în sine, ci și costurile de litigii, potențial semnificative, care rezultă din măsurile restrictive contestate de întreprinderile în cauză); în al doilea rând, deoarece denaturări ale concurenței de o asemenea amploare pot da naștere unor poziții dominante sau chiar unor monopoluri, ceea ce duce în mod inerent la potențiale abuzuri, prețuri mai mari, o calitate mai scăzută, o varietate mai redusă de produse și servicii și la o inovare întârziată.

Este inutil să spunem că acest lucru poate duce, de asemenea, la costuri prohibitive pentru anumiți consumatori și întreprinderi, ceea ce poate priva o parte substanțială a populației și a întreprinderilor mici de beneficiile mult-așteptate tehnologiei 5G.

În cele din urmă, există problema timpului: în conformitate cu un raport al Deutsche Telekom (detalii şi aici) , înlocuirea echipamentelor poate dura până la cinci ani. Acest lucru poate fie să scoată furnizorii în cauză de pe piață (deoarece între timp concurenții lor ar dezvolta rețeaua și ar începe să funcționeze mai rapid și probabil la costuri mult mai mici), fie ar putea întârzia progresele tehnologice ale țării, limitând astfel punerea în aplicare a tehnologiilor 5G.

În încercarea de a proteja valorile și securitatea europeană și națională, există un risc ridicat ca România să ajungă (i) să încalce principiile și valorile fundamentale care se află în centrul legislației europene și naționale, precum și al statului de drept și al democrației, (ii) creând denaturări grave pe piețele comunicațiilor electronice și perturbând astfel grav economia națională și să genereze (iii) întârzierea semnificativă a progreselor tehnologice care ar putea fi activate de tehnologiile 5G.

În timp ce asigurarea securității infrastructurilor critice este o necesitate, atingerea acesteia ar putea necesita soluții diferite care ar trebui căutate cu atenție de părțile publice interesate, în conformitate cu tratatele UE și cu principiile stabilite în legislația națională și europeană existentă, și, în mod ideal, cu participarea puternică a cetățenilor și a întreprinderilor private la soluționarea problemelor în cauză, așa cum s-a prevăzut recent la secțiunea 21 din proiectul de strategie de securitate națională trimis Parlamentului de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării.