Puciuri şi lovituri de stat în Turcia în ultimul secol

 Şeful Statului Major Hulusi Akar a fost luat ostatic. Cel puţin 90 de persoane au murit şi 1.154 au fost rănite în timpul tentativei de lovitură de stat din Turcia, informează agenţia turcă Anadolu, citată de EFE. Un elicopter a lansat o bombă deasupra Parlamentului turc de la Ankara, iar Palatul Prezidenţial a fost atacat cu bombe. A fost declarată legea marţială pe întreg teritoriul turc. Televiziunea naţională TRT 1 a fost ocupată de militari turci care au anunţat că Turcia este ‘condusă în prezent de Consiliul Păcii, care va asigura siguranţa populaţiei’. Frontiera cu Bulgaria a fost închisă, iar armata elenă a fost pusă sub stare de alertă la graniţa cu Turcia. La 16 iulie 2016, Reuters a transmis că lovitura de stat pare să fi eşuat.

* * *

De-a lungul timpului, Turcia s-a mai confruntat cu lovituri de stat şi puciuri. Prezentăm în cele ce urmează astfel de evenimente care au avut loc în Turcia.

– În 1997 a fost dat un Memorandum militar (în turcă: 28 Şubat, ’28 februarie’), denumit şi ‘lovitura de stat post-modernă’ (‘Darbe post-modern’), care se referă la deciziile emise de conducerea militară turcă la o reuniune a Consiliului Naţional de Securitate, la 28 februarie 1997. Acest memorandum a iniţiat procesul care a grăbit demisia prim-ministrului Necmettin Erbakan al Partidului Bunăstării, şi la sfârşitul guvernului său de coaliţie. În măsura în care guvernul a fost forţat să demisioneze fără dizolvarea parlamentului sau suspendarea Constituţiei, evenimentul a fost etichetat ca o ‘lovitură de stat postmodernă’ de amiralul turc Salim Dervişoglu.

– În 1993, a existat o ‘lovitură de stat’, în Turcia, organizată de elemente ale armatei turce prin mijloace sub acoperire. Mişcarea este cunoscută sub titulatura de ‘lovitura de stat militară sub acoperire’. La începutul anilor 1990 au fost o serie de violenţe în Turcia, din cauza conflictului cu kurzii, iar anul 1993 a fost marcat de mai multe decese suspecte: preşedintele Turgut Özal, lideri militari şi jurnalişti. Investigaţiile ulterioare au dus la concluzia unei posibile ‘lovituri de stat sub acoperire’, menită să împiedice un acord de pace în conflictul turco-kurd. Printre violenţele din acel an se numără ambuscada din 24 mai 1993, masacrul de la Sivas şi masacrul de la Başbaglar la începutul lunii iulie.

– La 12 septembrie 1980, a avut loc o lovitură militară în Turcia, condusă de către şeful Conducerii Generale turceşti, generalul Kenan Evren, a treia la acea vreme din istoria recentă a Turciei, după alte două, cea din 1960 şi cea din 1971. Anii ’70 ai secolului trecut au fost marcaţi de conflictele înarmate ale extremiştilor de stânga şi dreapta, care au culminat cu preluarea puterii de către forţele armate. Pentru următorii trei ani forţele militare turceşti au condus ţara prin Consiliul naţional de Securitate, înainte ca democraţia să fie restaurată. Sub regimul militar, toate partidele politice au fost desfiinţate. La reîntoarcerea partidelor, în 1983, au apărut din nou partide politice tradiţionale, dar cu anumite restricţii.

– În ziua de 12 martie 1971, a fost emis un Memorandum militar turc, care a însemnat o a doua intervenţie militară în Republica Turcia, după 11 ani de la predecesorul său 1960. Puciul este cunoscut sub numele de ‘lovitura de stat prin memorandum’. La 12 martie 1971, şeful Statului Major General, Memduh Taðmaç, a înmânat prim-ministru un memoriu, cu valoare de ultimatum din partea forţele armate, prin care s-a cerut ‘formarea, în contextul principiilor democratice, a unui guvern puternic şi credibil, care va neutraliza situaţia anarhică actuală şi care, inspirat de opiniile lui Atatürk, se va pune în aplicare legile reformiste prevăzute de constituţie’, punând capăt ‘anarhiei, certelor fratricide şi tulburărilor sociale şi economice’.

– La 27 mai 1960, colonelul Alparslan Turkes anunţă la radio că în urma unei lovituri de stat, puterea a fost preluată de armată. În acel moment, premierul Ali Adnan Ertekin Menderes se afla la Kutahya, unde a fost reţinut de către Muhsin Batur şi dus la Ankara. Ulterior, împreună cu alte persoane membre ale Partidului Democrat, Menderes este închis pe Yassiada. S-a creat un Comitet de Uniune Naţională sub conducerea lui Cemal Gursel. Menderes a fost judecat şi în cele din urmă condamnat la moarte.

– La data de 23 ianuarie 1913, Guvernul Uniunii Liberale avându-l în frunte pe premierul (marele vizir) Mehmed Kamil Paşa a fost răsturnat de la putere în urma loviturii de stat condusă de liderii CUP Ahmet Cemal Paşa şi Ismail Enver Paşa. Acesta din urmă a năvălit în fruntea mai multor susţinători în timpul sesiunii cabinetului. Unul dintre rebeli, Yakup Cemil, l-a împuşcat pe ministrul de război Nazým Paşa. A fost format un nou guvern din membrii CUP, condus de Mahmud Şevket Paşa. Principalul mobil al complotiştilor a fost înfrângerile suferite de otomani în timpul Războaielor Balcanice. Mahmud Şevket Paşa a fost asasinat pe 11 iunie 1913, iar în funcţia de mare vizir a fost ales Said Halim Paşa