Puterea miliardarilor Ucrainei

‘Cei doi ştiau că, dacă Ianukovici va cădea, ei ar fi avut de pierdut cel mai mult, aşa că au făcut tot posibilul pentru a împiedica soluţia radicală pe care şi-o doreau protestatarii de pe EuroMaidan’, explică Vadim Karasev, fost consilier al preşedintelui Viktor Iuşcenko, venit la putere în 2004 în urma ‘revoluţiei portocalii’.

‘Dacă Ianukovici ar fi încercat să rezolve criza prin violenţă, el ar fi pierdut şi la fel şi oligarhii’, adaugă Karasev, în prezent director al unuia dintre cele mai importante think-tank-uri din Ucraina.

‘Timoşenko l-ar fi înlocuit imediat şi am fi asistat la o repetare a ceea ce s-a întâmplat după ‘revoluţia portocalie’: deposedarea de bunuri a celor bogaţi. Toate forţele politice ucrainene depindeau însă de ei. Cei care au devenit bogaţi datorită lui Viktor Ianukovici doresc garanţii pentru bunurile lor’, a precizat acesta pentru Der Spiegel.

Ahmetov şi Firtaş: două nume care au apărut în mod repetat la Kiev în ultimele săptămâni. Totuşi, cei doi oligarhi au avut grijă să evite lumina reflectoarelor şi au refuzat cererile de interviu, relatându-se chiar că pe perioada week-endului trecut aceştia s-ar fi aflat la Londra.

Ahmetov este mai important dintre cei doi, scrie Der Spiegel. În vârstă de 47 de ani, Rinat Ahmetov are o avere de 15 miliarde de dolari şi este şeful holdingului System Capital Management, aflată la controlul a peste 100 de companii, cu aproximativ 300.000 de angajaţi. Acestea includ fabrici metalurgice, bănci, firme de imobiliare, companii de telefonie mobilă şi o mare companie mass-media. De asemenea, Ahmetov este şeful de facto al regiunii Donbas-ului, centrul industriei grele din Ucraina, şi deţine echipa de fotbal Şahtior Doneţk. Nu în ultimul rând, Ahmetov este unul dintre liderii Partidului Regiunilor, condus în Ianukovici.

Rinat Ahmetov provine dintr-o familie săracă de mineri, însă la începutul anilor ’90, după colapsul Uniunii Sovietice , el a făcut primul său de milion de dolari din afaceri cu cărbune în oraşul minier din Doneţk. Oligarhul a intrat însă în centrul atenţiei atunci când Akhat Bragin, fost preşedinte al echipei de fotbal Şahtior, a fost asasinat într-o explozie în timpul unui joc in 1995. Ahmetov, care făcea afaceri cu Bragin, a devenit succesorul său la Şahtior după ce, cu puţin înainte, fondase prima sa bancă în oraş. La scurt timp, fostul mecanic auto Viktor Ianukovici, condamnat pentru jaf şi agresiune, a fost numit şef al guvernului regional din Doneţk, iar între cei doi a apărut o relaţie de afaceri, care ulterior s-a transformat în prietenie. Atunci când Ianukovici a devenit şef al guvernului de la Kiev în 2002, cariera lui Ahmetov părea pe val.

Oligarhul a susţinut candidatura la preşedinţie a lui Ianukovici din 2004, însă atunci când acesta nu a reuşit, lucrurile au început să meargă prost şi pentru Ahmetov. Noua conducere a ţării, sub conducerea lui Iuşcenko, a început să confişte părţi ale conglomeratului său specializat în oţel, acuzându-l că le-ar fi obţinut ilegal. Ulterior, în 2005, Rinat Ahmetov a fost acuzat de implicare în infracţiuni economice, iar poliţia a efectuat raiduri la proprietăţile şi birourile sale. Ahmetov a fugit în Monaco, unde a rămas o perioadă, pentru a evita problemele din ţară, însă s-a întors, devenind un sponsor-cheie al Partidului Regiunilor.

Cel de-al doilea oligarh, Dmitri Firtaş (47 de ani), a urmat o cale similară a îmbogăţirii. După ce a servit în armată, Firtaş a lucrat ca pompier şi şi-a început cariera cu o afacere care i-a adus 50.000 dolari. Ulterior, Dmitri Firtaş a plecat la Moscova, cazându-se la Rossiya Hotel, un hotel situat vizavi de la Kremlin, unde Firtaş a ajuns să cunoască jucători-cheie din industria gazelor naturale din Turkmenistan. Dmitri Firtaş a intrat rapid în afaceri, primind gaze naturale în schimbul produselor alimentare.

Cariera sa în a avansat ulterior rapid. Dmitri Firtaş a cumpărat o fabrică de produse chimice din Estonia şi ulterior a achiziţionat o firmă austriacă specializată în transportul de gaze naturale. În 2004, oligarhul s-a alăturat companiei ruse Gazprom pentru deschiderea RosUkrEnergo, o companie specializată în transportul de gaze naturale în Europa de Vest.

Acesta a fost însă compania care ulterior l-a adus pe Firtaş pe poziţii diferite cu ‘revoluţia portocalie’: o afacere dubioasă, încheiată între premierul Iulia Timoşenko şi omologul său rus de la acea vreme,Vladimir Putin, i-a ruinat afacerile. El şi Timoşenko au devenit duşmani înverşunaţi. Atunci când Ianukovici a ajuns la putere, Firtaş a profitat, extinzându-şi imperiul, astfel că azi, prin holdingului Inter Media Group, Dmitri Firtaş controlează mai multe canale de televiziune.

Există, desigur, diferenţe între Ahmetov şi Firtaş. Unul ar fi că averea lui Firtaş se situează la circa 1 miliard de dolari, spre deosebire de monumentala avere a lui Ahmetov. Mai mult, Firtaş colaborează strâns cu parteneri din Rusia, în timp ce imperiul economic al lui Ahmetov este mai concentrat pe Europa. Totuşi, cei doi şi-au împărţit terenul de joc politic şi controlează scena politică ucraineană ca şi cum aceasta ar fi un joint-venture. În acest context, poziţiile-cheie, în ministere sau în parlament, sunt în totalitate ocupate de oamenii celor doi. Spre exemplu, la ultimele alegeri parlamentare, Ahmetov a ocupat aproximativ 60 de locuri de pe lista Partidului Regiunilor cu apropiaţii săi, în timp ce lui Firtaş i-au revenit 30 de locuri.

Cu mult înainte de criza actuală, cei doi au ajuns a ajuns la concluzia că Ianukovici nu va rămâne la putere mult timp, aşa că au început să caute alternative. Ahmetov, spre exemplu, s-a înţeles întotdeauna bine cu Timoşenko şi a început să îl sprijine pe Arseni Iaţeniuk politicianul care a preluat conducerea alianţei Patria după ce Timoşenko a ajuns la închisoare. În ceea ce îl priveşte pe Dmitri Firtaş, acesta a ales să sprijine partidul UDAR, al lui Vitali Kliciko.

Atunci când protestele au izbucnit în Piata Independenţei din Kiev în luna noiembrie, iar ambii oligarhi au văzut cât de încăpăţânat a reacţionat Viktor Ianukovici, cei doi oligarhi au început să se distanţeze. Pentru ei a devenit clar că dacă ‘mai răul’ se transformă în ‘cel mai rău’, iar Occidentul impune sancţiuni Ucrainei, afacerile lor vor fi primele afectate.

În acest context, Ahmetov s-a declarat în favoarea negocierilor dintre guvern şi opoziţie. La rândul său, Firtaş s-a grăbit să se pronunţe pentru soluţionarea paşnică a conflictului, subliniind că persoanele de ambele părţi ale baricadei sunt ucraineni.