Putin ezită între un război deschis şi unul de gherilă în Ucraina

Drama din Odesa, imagini din care sunt difuzate non-stop pe ecranele televiziunilor ruse, ar fi fost o ocazie tocmai bună, dovada manifestă a „indolenţei criminale” a autorităţilor de la Kiev, iar Rusia, după cum o repetă propaganda, „nu-i abandonează pe ai săi”. Cu toate acestea, potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, preşedintele rus nu a luat încă o decizie.

„El se gândeşte, pentru că miza este una enormă”, subliniază Pavel Felgenhauer. Expert în probleme de apărare pentru publicaţia rusă de opoziţie Novaia Gazeta, Felgenhauer este cel care a anticipat, încă din primăvara lui 2008, războiul din august cu Georgia. La acea dată, nimeni nu l-a luat în serios, aminteşte Le Figaro.

Potrivit lui Pavel Felgenhauer, Kremlinul se gândeşte la un vast plan de anexare a „Novorusiei” (Noua Rusie), termen extrem de uzitat în epoca ţaristă, care desemnează centura de sud a Ucrainei, din Donbas până în Transnistria, regiune separatistă a Republicii Moldova, unde Rusia deţine o garnizoană.

„În Sud se găseşte tot ce interesează Moscova: Odesa, dar şi Nikolaev şi Zaporojie, unde sunt multe dintre echipamentele militare ruseşti”, subliniază Felgenhauer.

Pentru aceasta, sunt necesari oameni. Or, Vladimir Putin s-a angajat deja să demobilizeze 130.000 de recruţi până la mijlocul lunii mai. „Cei 40.000 sau 50.000 de militari comasaţi la frontiere reprezintă aproape totalul de care dispune Rusia pe termen scurt. Din punct de vedere raţional, nu avem mijloacele pentru a ne lansa într-o astfel de operaţiune”, constată expertul militar independent Aleksandr Goltz.

„Fereastra de tragere este îngustă. Fie Putin va începe imediat, fie va fi nevoie să aştepte sfârşitul verii, timpul necesar pentru formarea de noi soldaţi”, nuanţează Pavel Felgenhauer. Un alt element, deloc anecdotic, îl constituie condiţiile meteo defavorabile. „Aviaţiei ruse nu-i place vremea rea”, subliniază Felgenhauer.

O ‘rafală’ pentru salvarea Ucrainei? Există riscul de sufocare. O altă pistă ar fi înfiinţarea unei confederaţii foarte laxe, care i-ar permite Rusiei să transforme în subiect al său ‘Novorusia’, fără a deschide focul la porţile Europei. Acesta este pentru Moscova sensul acordului de la Geneva, promovat de Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse, drept singura cale de ieşire din conflict.

„Am mers atât de departe, încât este practic imposibil să fie găsit un compromis”, îşi exprimă îngrijorarea Aleksandr Goltz, care prognozează o destabilizare pe termen lung a regiunilor din estul şi sudul Ucrainei, „ceea ce-i va permite Rusiei să decreteze alegerile din 25 mai drept ilegale şi mai ales să-i demonstreze Occidentului că orice incursiune a lui în spaţiul post-sovietic este sortită eşecului şi haosului”.

Pentru aceasta nu va fi nevoie de tancuri. Câţiva „omuleţi în haine de camuflaj’ bine antrenaţi sunt suficienţi. Pentru Pavel Felgenhauer, implicarea forţelor speciale ruse în estul Ucrainei nu mai constituie un dubiu. ‘Totul s-a clarificat odată cu operaţiunea lansată de armata regulată ucraineană asupra Slovianskului (în data de 2 mai). Elicopterele armatei ucrainene au fost doborâte de lansatoare de rachete, care nu pot fi manevrate decât de personal minuţios format. În opinia mea, aceasta este dovada definitivă că nucleul dur de combatanţi din Sloviansk este compus din ‘speţnaz’ ale GRU (serviciul de informaţii al armatei ruse), probabil ofiţeri în retragere, conduşi direct de Kremlin”, subliniază expertul rus.

Eliberarea subită a ostaticilor Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) se înscrie tocmai în acest context. Vladimir Lukin, mediator rus trimis de Moscova vineri la Sloviansk, în mod sigur ‘nu a negociat deloc’, ironizează Felgenhauer. „A fost suficient un scurt apel din partea Moscovei”, constată analistul.

Prin urmare, război deschis sau gherilă teleghidată? Indiferent care ar fi decizia lui Vladimir Putin, Ucraina, în forma sa actuală, pare a fi condamnată, conchide Le Figaro.