Radu Crăciun, BCR: Ne aşteptăm la o creştere economică de 2,4% – 2,6% în 2014

În opinia sa, însă, este necesară şi o revenire a investiţiilor, în special în sectorul public, pentru că, având în vedere contextul internaţional nefavorabil, economia românească trebuie stimulată din interior.

Oficialul BCR a vorbit şi despre necesitatea creşterii veniturilor la bugetul de stat, pentru a avea şanse de creştere a cheltuielilor pentru educaţie, sănătate şi alte domenii deficitare. În plus, Radu Crăciun a atras atenţia asupra lipsei de forţă de muncă mediu-calificată în România, dar şi în legătură cu adâncirea disparităţilor de dezvoltare dintre regiunile ţării.

Care au fost, din punctul dumneavoastră de vedere, factorii care au afectat evoluţia economiei româneşti în prima jumătate a acestui an?

Radu Crăciun: Deocamdată nu avem datele oficiale detaliate, dar suspectul principal este activitatea de construcţii şi, prin ricoşeu, faptul că lucrările publice de infrastructură şi de investiţii au cunoscut o scădere semnificativă. Rămâne să vedem datele detaliate, dar credem că aceasta este principala cauză. Pentru că anul începuse foarte bine. Mai mult decât atât, cifrele pe consum, sau care sunt corelate cu consumul, arătau foarte bine. Spre exemplu, vânzările cu amănuntul. Asta ne-a făcut şi pe noi şi pe alţii să ne modificăm estimările de creştere economică în sus. Din punctul acesta de vedere, datele pe trimestrul doi au venit ca un duş rece. Încă vedem semne că acest consum îşi revine, dar nu este suficient. Ceea ce lipseşte şi pare să fie în declin este partea de investiţii în sectorul public.

Care va fi impactul rezultatelor pe primele două trimestre asupra evoluţiei economiei până la finalul anului?

Radu Crăciun: Este adevărat, strict matematic avem două trimestre de scădere (minus 0,1% şi minus 1%). Din punct de vedere economic, acest aspect nu o să aibă un impact. Mai important este semnalul pe care îl dă acesta. Pentru că o ţară ca România, ca să continue să micşoreze diferenţa faţă de ţările dezvoltate, are nevoie de rate de creştere mult mai mari de 2% – 3% pe an. Ar trebui ca România să rămână, pe termen lung, undeva la 4% (creştere economică anuală – n.r.). Mai ales că vorbim de aderarea la zona euro. Ori, degeaba îndeplinim criteriile de la Maastricht, atâta vreme cât din punct de vedere al convergenţei reale, ceea ce înseamnă productivitate, competitivitate, nivel de trai al populaţiei, salarii ş.a.m.d., suntem încă mult în urmă. Ori, dacă într-adevăr aderăm la zona euro în 2019, ceea ce din punctul meu de vedere este foarte ambiţios, asta presupune un proces de convergenţă mult mai rapid faţă de ţările din zona euro, care, în condiţiile acestea, nu se poate realiza.

În acest context, care este prognoza dumneavoastră de creştere economică pentru finalul anului?

Radu Crăciun: Aşteptăm datele detaliate, dar probabil va fi undeva în zona 2,4% – 2,6%. La începutul anului, aveam o estimare de creştere economică de 3%. Pe baza datelor bune de la începutul anului ne crescusem estimarea la 3%.

Pentru a doua parte a anului, care sunt riscurile care ar putea afecta evoluţia economică?

Radu Crăciun: În momentul de faţă, ca de obicei, un impact important va veni din partea agriculturii, care se pare că are rezultate bune, dar şi anul trecut a fost un an cu rezultate bune. Important este ca agricultura să fie măcar la fel de performantă ca anul trecut. Ne aşteptăm ca exporturile să continue să performeze bine, decent, deşi economia din zona euro are probleme. Din fericire, în ultimii ani, antreprenorii români au reuşit să se direcţioneze şi către alte pieţe, ceea ce a făcut ca România să reziste mai bine la perioada de recesiune. Pe de altă parte, produsele româneşti pot să beneficieze de perioadele de recesiune din Uniunea Europeană. Exemplul tipic este Dacia. În această perioadă în care oamenii au salarii mai mici sau care stagnează caută lucruri de valoare bună la preţuri mai mici. Şi atunci, România poate să furnizeze astfel de produse în care raportul calitate/preţ poate fi mai avantajos decât bunurile premmium pe care producătorii din vest le realizează.

În ceea ce priveşte investiţiile, este posibilă o revigorare în partea a doua a anului?

Radu Crăciun: Este greu de spus. Aici avem o componentă de decizie politică. Ceea ce s-a întâmplat în trimestrul doi ar trebui luat ca un semnal foarte serios. Strategii pe termen scurt, care ţintesc rezultate pe termen scurt, gen creşteri de pensii şi salarii, în dauna unor strategii de dezvoltare pe termen lung, au un impact foarte important asupra economiei. Mai ales că la nivel internaţional contextul nu este roz, şi asta face ca economia românească să fie mult mai sensibilă la orice priorităţi incorect clasificate. Dacă stimularea dezvoltării nu vine de pe plan intern, atunci imediat economia reacţionează aşa cum s-a văzut şi în trimestrul doi.

Din execuţia bugetară la şapte luni reiese că deficitul pentru această perioadă este foarte redus. Cum ar trebui să interpretăm acest aspect?

Radu Crăciun: Să ţii deficitul sub control este un lucru important, dar nu suficient. Pentru că putem să rămânem în recesiune cu un deficit limitat. Şi asta ce înseamnă? Înseamnă venituri mai mici, costuri tăiate şi tot aşa, un cerc vicios. Dar nu aceasta este ideea. Are rost să vorbim despre ţinerea sub control cu succes a deficitului în contextul în care avem şi o creştere economică, pentru că, mai devreme sau mai târziu ne vom sufoca sub această limitare a deficitului dacă nu avem creştere.

În privinţa colectării veniturilor la buget observaţi îmbunătăţiri în ultima perioadă?

Radu Crăciun: Problema colectării veniturilor rămâne una importantă, dar sunt mai multe elemente care ţin de ceea ce ar presupune majorarea veniturilor bugetare, începând cu evaziunea fiscală, cu politica fiscală, cu numărul de oameni care sunt angajaţi oficial, mergând mai departe cu nivelul de salarizare în general.

Preşedintele Consiliului Fiscal spunea recent că evaziunea fiscală este în creştere, iar la TVA gradul de încasare este de 40%. Sunteţi de aceeaşi părere?

Radu Crăciun: Da, aşa este, iar creşterea încasărilor din TVA nu corespunde cu creşterea vânzărilor. Din păcate lucrurile stagnează. Noi, ca opinie publică avem următoarea abordare: iată România alocă pentru învăţământ mult mai puţin raportat la PIB comparativ cu alte ţări europene, şi nu numai. Ori nu putem ca, pe partea de costuri să ne lamentăm raportându-ne la PIB, dar pe partea de venituri să nu ne raportăm tot la PIB. Pentru că nimeni nu zice: iată, România, raportat la PIB are venituri de doar 32% – 33%. Deci, dacă vrem să avem acelaşi procent de alocare al cheltuielilor raportat la PIB, atunci trebuie să avem ca obiectiv aceleaşi venituri raportat la PIB, pentru că altfel nu ai de unde. Atâta vreme cât veniturile nu vor creşte, raportat la PIB, cu siguranţă nu vom ajunge la cheltuieli cu educaţia, cu sănătatea, raportat la PIB, similare cu alte ţări.

Şi investiţiile străine directe au scăzut în primul semestru al acestui an. Care este explicaţia?

Radu Crăciun: În primul rând nu cred că este corect să judecăm investiţiile străine directe ca pe ceilalţi parametri: adică semestrul I 2014 la semestrul I 2013, pentru că ele au o volatilitate legată de proiectele în desfăşurare. Dacă un investitor începe un proiect major într-un trimestru, automat acela va avea un impact asupra cifrelor. Deci este bine să lucrăm cu cifre anuale. Dar, pe de altă parte, este clar că şi aici există o stagnare şi cred că, din păcate, vom rămâne cu această stagnare atâta vreme cât nu se vor schimba câteva lucruri. În primul rând, modelul de ţară prin care România a reuşit să atragă până acum investiţii şi-a cam epuizat resursa. Adică, într-o ţară ca România, care nu are autostrăzi, în primul rând investitorii s-au aşezat lângă graniţa de vest. În momentul de faţă, acolo şomajul este zero. Apoi, investitorii străini au căutat centrele cu tradiţie industrială, gen Sibiu, Braşov, Piteşti. Şi în aceste zone deja există probleme cu găsirea de forţa de muncă calificată. Atâta vreme cât nu va apărea forţă de muncă nouă, calificată, nu vor apărea conexiuni de infrastructură care să lege şi zonele care nu au fost abordate până acum, investitorii nu prea mai au de ce să vină în România. Şi asta, în contextul în care suntem departe de euforia pre-criză când întrebarea era nu dacă primeşti investiţii ci cât. Acum fluxurile sunt mult mai selective şi ajung mult mai greu în Europa Centrală şi de Est.

Şi educaţia este o problemă. În vizitele recente pe care le-am făcut prin ţară, laitmotivul mesajelor pe oamenilor de afaceri a fost nu că nu găsesc forţă de muncă necalificată, ci că nu găsesc forţă de muncă mediu calificată. Cineva îmi dădea un exemplu: ‘nu găsesc un şofer de tractor! Hai domne…. lasă-mă, nu găseşti un şofer de tractor!!! Păi, ştiţi, tractoarele pe care le avem noi acum merg după GPS. Şi ar putea să meargă şi singure la nevoie!’ Deci, nici şoferii de tractor de astăzi nu mai sunt cei de odinioară, şi au nevoie de cunoştinţe de programare. Acesta este şi motivul pentru care, cred eu, stagnăm şi din punct de vedere al numărului de locuri de muncă, iar salarizarea medie în România este scăzută. Există şi teoria că România este dezavantajată faţă de alte ţări chiar central şi est europene, că investitorii vin aici şi plătesc salarii prea mici. Dar hai să vedem care este diferenţa între salariile plătite muncitorilor calificaţi şi celor necalificaţi. Atâta vreme cât oferta de muncă va fi bazată pe o calificare slabă, este normal că şi plata pentru acest gen de muncă va fi mică.

Banca Naţională a României a decis, recent, reducerea dobânzii de politică monetară la 3,25% pe an. Consideraţi că este un nivel optim?

Radu Crăciun: Cu ocazia celei mai recente decizii de politică monetară, am fost martorii unei schimbări semnificative de opinie din partea Băncii Naţionale. Aş spune chiar că BNR pare să fi intrat într-o nouă eră, în care conştientizează faptul că am depăşit obsesia naţională a ultimilor 20 de ani legată de inflaţie şi că, de fapt, în momentul de faţă acest pericol practic nu există. O ajustare atât de semnificativă, de 30%, a estimării inflaţiei pe anul acesta spune destul de multe. În prima jumătate a anului mesajele erau legate de faptul că dobânda de politică monetară este adecvată iar acum, dintr-o dată, vorbim de faptul că am mai putea tăia dobânda. Eu am considerat tot timpul că dobânda trebuie scăzută în continuare şi că ar fi trebuit scăzută mai din timp. Deci, cred că vom mai vedea încă o scădere de dobândă până la finalul anului, la 3%. Dar impactul nu cred că va fi unul spectaculos. Va fi mai degrabă rolul unui mesaj, pentru că dobânzile interbancare sunt deja sub 3%, deci cred că rolul acestor ajustări ar trebui să fie o recuplare a dobânzii BNR cu dobânzile din piaţă. Iarăşi, dacă vorbim de procesul de aderare la zona euro, asta presupune inclusiv o intrare în normalitate. În acest context, şi rezervele minime obligatorii trebuie să continue să scadă, atât pe lei cât şi pe valută. Spre sfârşitul anului este posibil să vedem o scădere pe lei, iar la începutul anului viitor pe valută, câte două puncte procentuale.

Pe partea de finanţare a economiei, ce efect va avea reducerea dobânzii de politică monetară?

Radu Crăciun: Nu cred că o să aibă o influenţă imediată. Vedem în continuare un blocaj psihologic pe partea de creditare, finanţare, în piaţă. Simptomele acestui blocaj sunt date, pe de o parte, de dinamica depozitelor bancare, care continuă creşterea semnificativă, de 6-7-8% an la an, şi de evoluţia creditării, care stagnează sau chiar scade. Deşi creditarea în lei creşte, nu creşte suficient să compenseze scăderea creditării în valută. Şi asta ne spune faptul că atât corporaţiile cât şi persoanele fizice încă sunt reticente în a-şi investi/cheltui banii. Însă este un fenomen pe care îl întâlnim şi în Europa, România nu face excepţie. Deci în primul rând este important să crească încrederea în viitor.

Care sunt semnalele care îi împiedică să devină mai optimişti?

Radu Crăciun: Cu siguranţă, datele pentru trimestrul doi au fost de natură să nu îi facă optimişti. Pentru asta este nevoie să ai, pe o perioadă mai lungă de timp, nişte semnale care să indice consecvent aceeaşi direcţie, respectiv creştere, predictibilitate, şi atunci şi apetitul de risc al actorilor economici creşte. Deocamdată, nu avem un astfel de context. Dacă ne uităm la persoane fizice, vom vedea un sentiment în curs de îmbunătăţire, dar după o perioadă relativ lungă de timp în care au văzut că şomajul a scăzut, că salariile au început să crească şi aşa mai departe. Asta înseamnă că sentimentul urmează cu întârziere datele statistice. Acestea afectează mai degrabă sentimentul firmelor, care sunt analişti mai sofisticaţi ai realităţii economice. Oamenii de rând judecă realităţile economice din perspectiva faptului că au un salariu, au o slujbă, se uită la vecini şi văd că nu şi-au pierdut slujbele, au un credit pe care în pot plăti. Faptul că PIB-ul creşte sau scade, la nivelul populaţiei, cred că nu are importanţă. La nivelul firmelor, însă, datele din trimestrul doi au un impact negativ asupra planurilor de afaceri.

La fel şi schimbările din fiscalitate. Acciza pe benzină şi taxa pe stâlp sunt elemente care creează un anumit stres în mediul de afaceri, tocmai din cauza faptului că nu au fost anticipate şi afectează profiturile firmelor private şi de stat. Un element suplimentar de îngrijorare pentru firme este reprezentat de planurile legate de scăderea CAS. Dincolo de faptul că sigur, din punct de vedere economic, este o decizie pozitivă, marea întrebare pe care toţi o au este cum va fi compensată scăderea veniturilor la buget. Ori atâta vreme cât nu sunt clare soluţiile, vor rămâne suspiciuni vis-a-vis de faptul că este posibil să apară noi impozite. Ceea ce, din nou, creează un context de impredictibilitate în mediul de afaceri.

În companiile de stat care mai este situaţia, la nivelul managementului şi, implicit, al rezultatelor financiare?

Radu Crăciun: Problema cu companiile de stat este şi ea parte a procesului de aderare la zona euro, care înseamnă productivitate, competitivitate. Ori, din punctul acesta de vedere, la firmele de stat, din păcate, paşii sunt foarte înceţi. Cheia este, până la urmă, în calitatea managementului şi abilitatea acţionarului principal, în speţă a statului, de a sta deoparte şi a-i lăsa să îşi facă treaba. Pentru că vedem şi o fluctuaţie foarte mare a numirilor acolo. Nu poţi să dovedeşti de ce eşti în stare dacă rămâi doar câteva luni în funcţie. Trebuie să fii lăsat acolo măcar un an-doi şi apoi să fii evaluat. Practic, aderarea la zona euro trebuie să ducă la o schimbare de abordare din rădăcini în tot ce s-a făcut până acum. Nu putem merge pe ideea ‘continuăm să ne comportăm ca până acum dar, în plus, zicem că aderăm şi la zona euro’.

Aţi lansat, de curând, ideea ca marile companii să investească profiturile obţinute în proiecte de anvergură naţională. Pe ce principii ar trebui realizate aceste investiţii?

Radu Crăciun: În mod cert, aceste companii de stat reprezintă o sursă de finanţare, care, în momentul de faţă, este fragmentată. Nu mi se pare o idee rea încercarea de a coagula resursele financiare, dividendele spre exemplu, şi apoi a finanţa un proiect foarte important. Se discută inclusiv de proiectul de Fond Suveran. Am, însă, senzaţia că nu se înţelege faptul că rolul unui fond suveran este să facă bani şi să îi înmulţească. Rolul lui nu este să finanţeze proiecte pe care investitorii străini nu le vor din motive de profitabilitate. Dacă un proiect nu are popularitate afară, cu toate că este un proiect profitabil, din motive de risc de ţară sau aşa ceva, da… atunci poţi să implici un astfel de fond suveran. Dar, dacă nu ai la el investitori pentru că nu generează bani, un astfel de proiect nu ar trebui susţinut cu un fond suveran. În plus, crearea unui fond suveran presupune un context legislativ specific. Repet, pare fi o idee bună, dar detaliile contează extrem de mult pentru că, cel puţin deocamdată, nu avem o entitate de stat care să se fi dovedit a fi capabilă de a face un management performant. Deci, dacă până acum nu am avut aşa ceva, de ce am crede că dintr-o dată o să avem?
Ideea ar fi ca, în eventualitatea în care se creează un astfel de fond, el să aibă parte de un management privat profesionist, stabilit clar pe criterii de performanţă.

Care sunt, în opinia dumneavoastră, deciziile economice care ar trebui luate în perioada următoare, dar şi pe termen lung?

Radu Crăciun: În esenţă ar trebui să crească semnificativ tot ceea ce înseamnă lucrări de investiţii şi infrastructură. În contextul în care pieţele externe nu vor mai fi surse de creştere economică, este clar că greutatea va pica, în foarte mare măsură, pe ce se va întâmpla pe plan intern. Şi atunci, astfel de proiecte pot să susţină creşterea economică şi au un efect de cascadă pozitiv la nivelul întregii economii. Al doilea lucru este cel legat de predictibilitatea mediului fiscal întrucât, câteodată, aşa cum şi realitatea o arată, chiar şi intenţiile bune pot în final să aibă un impact negativ atâta vreme cât ele nu sunt explicate corect şi nu sunt fundamentate solid

Un obiectiv pe termen lung, dar extrem de important, este legat de forţa de muncă mediu-calificată. Am făcut un studiu comparativ între România şi Polonia care arăta că, din punct de vedere al multor elemente, dar mă refer acum la sistemul educaţional, avansul Poloniei este de 7 – 8 ani faţă de România. Ori, în momentul în care faci o reformă în educaţie, efectul se va vedea abia după o perioadă îndelungată de timp. Deci problemele pe care piaţa muncii din România le are ar fi rezolvate abia peste 7 -8 ani presupunând că începând de mâine ceva se schimbă semnificativ din punct de vedere al creării forţei de muncă mediu-calificate. Şi, din păcate, nu vedem niciun semn cum că începând de mâine se schimbă ceva.

Al patrulea element este legat de disparităţile de dezvoltare din interiorul României. În momentul de faţă, o regiune precum Moldova este enclavizată, este o enclavă de subdezvoltare în România, şi atâta vreme cât nu va avea conexiuni mai bune pe direcţia de vest, diferenţa de dezvoltare faţă de restul ţării va continua să crească. Citeam la un moment dat ce declara un investitor străin: M-aş duce cu plăcere în Moldova, dar cum ajung produsele mele înapoi la mine, pe ce drum?

Sunteţi de acord cu guvernatorul BNR care spunea că momentul oportun pentru adoptarea euro ar fi când vom avea o autostradă care traversează Carpaţii?

Radu Crăciun: Da, însă cred că este important să ne gândim bine şi care Carpaţi! Acum, discuţia este foarte intensă pe Piteşti-Sibiu şi Bucureşti – Braşov. Eu cred că măcar în top doi priorităţi ar trebui să fie şi o autostradă care să lege Moldova de Transilvania.