Rafo Oneşti, scoasă la licitaţie pentru a doua oară pe 27 aprilie. Preţul de pornire: 50,575 milioane dolari

„În insolvenţă există şi cazuri în care încercăm să salvăm business-ul şi să vindem o posibilă afacere, nu doar activele reci”, a declarat Andrei Cionca, preşedinte Casa de Insolvenţă Transilvania Group, administratorul special al Rafo Oneşti. Administratorul special a scos la vânzare întreaga platformă industrială care cuprinde cele două rafinării producătoare de produse obținute din prelucrarea țițeiului, conform cod CAEN 1920.

Societatea a fost concepută ca un sistem integrat, astfel că utilitățile necesare sunt parțial asigurate în cadrul amplasamentului din platforma Borzești (energie termică, gazele combustibile – 75%, azotul și aerul industrial și instrumental), respectiv parțial achiziționate (energie electrică și apă de completare). De asemenea, rafinăriile au acces la transportul pe cale ferată şi cel rutier.

Prima licitaţie, din 13 aprilie, a avut un preț de pornire inițial de 59,5 milioane dolari plus TVA (70,8 milioane dolari în total), rezultat în urma evaluării de piață, cu menţiunea că Rafo Oneşti nu va fi cedată sub valoarea de lichidare de 29,75 milioane dolari plus TVA, adică 50% din valoarea de piață.

Acum, compania este scoasă din nou la licitaţie, cu un preţ de pornire de 50,575 milioane de dolari fără TVA, şi este vândută ca o afacere care are toate instalaţiile în conservare din 2008, dată la care Rafo a funcţionat ultima dată. Majoritatea instalațiilor aferente Rafinăriei 2 au fost modernizate în perioada 1995 – 1997. Caietul de sarcini pentru participarea la licitaţie costă 23.800 de euro şi poate fi achiziţionat până pe 26 aprilie 2018.

Peste 90% din cele 330 milioane de lei, datoriile RAFO Onești, sunt către fostul acționar majoritar al companiei, Petrochemical Holding, grup înregistrat în Austria și controlat de omul de afaceri rus Iakov Goldovski. În vara anului trecut, pachetul de 96,5% din acţiuni a fost preluat de compania Anders Capital GmbH, înregistrată în Austria și controlată de doi oameni de afaceri din Republica Moldova. Câteva luni mai târziu, acţiunile rafinăriei au ajuns la compania de consultanţă şi training Result-4-You BVBA, înregistrată în Belgia.

RAFO Onești a reintrat în insolvență din proprie inițiativă pe 27 octombrie 2016, la 5 ani după ce, în 2011, ieșise dintr-o procedură de reorganizare care durase nu mai puțin de şapte ani, urmare a precedentei intrări în insolvență, survenită în 2004. Activitatea rafinăriei a fost oprită în 2008 pentru efectuarea unor investiții de modernizare, estimate să dureze doi ani, dar nu a mai fost repornită de atunci.

Platforma petrochimică Borzești, din care a făcut parte și rafinăria RAFO, a fost construită în 1964. Rafinăria a fost construită pentru a prelucra țiței sulfuros de import. RAFO a devenit companie independentă juridic în 1991, iar în 2001 firmele Imperial Oil din Bacău și Canyon Servicos din Portugalia au achiziționat de la Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Activelor Statului (APAPS) 59,99% din acțiunile rafinăriei, pentru 7,48 milioane dolari. Ulterior, participația celor două firme la RAFO a ajuns la 94,5%.

Imperial Oil Bacău, aparținând lui Corneliu Iacobov, și Canyon Servicos, s-a angajat, la privatizarea rafinăriei, să efectueze, într-un interval de cinci ani, investiții de 80 de milioane de dolari și să își asume toate datoriile comerciale ale societății, de aproximativ 200 milioane de dolari. Imperial Oil era, la acea dată, acționarul majoritar la Rafinăria Dărmănești, iar Canyon Servicos era o companie axată în principal pe investiții de capital, având acționari din Portugalia și Elveția.

În 2003, Balkan Petroleum Ltd din Marea Britanie a devenit acționar principal la Rafo, în urma preluării de la Canyon Servicos a unui pachet de 48,91% din acțiunile rafinăriei. Un an mai târziu, Balkan Petroleum, deținută în proporție de 50% de firma VGB, administrată de omul de afaceri Marian Iancu, și-a majorat participația la RAFO la 97,82%, în urma transferării a 74,5 milioane acțiuni deținute de Canyon Servicos și Imperial Oil.

Instanța l-a condamnat definitiv, în decembrie 2014, pe Marian Iancu la 12 ani de închisoare în dosarul de evaziune fiscală și spălare de bani cunoscut ca „RAFO”, după un proces care a durat opt ani. În același dosar au mai fost condamnați la închisoare Octavian Iancu, fratele lui Marian Iancu, Constantin Mărgărit, Gheorghiță Iancu, Marius Turică, Alex Martin, Elenkalan Hayrettin, Basaran Kadri Mazhar, care au deținut diferite poziții în VGB. Ei au fost acuzați de evaziune fiscală, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și spălare de bani. De asemenea, instanța i-a condamnat la închisoare în vara lui 2012 pe Corneliu Iacobov (7 ani) și Toader Găurean (6 ani), ei fiind acuzați de prejudicierea RAFO.

În perioada 2001-2003, RAFO a acumulat mari datorii, iar în 2004 a intrat în insolvență, având obligații de plată de peste 8.000 de miliarde de lei vechi către bugetul statului. În iulie 2005, firma Calder-A, din grupul Petrochemical Holding, a încheiat cu Balkan Petroleum un contract pentru preluarea a 98% din acțiuni. Petrochemical Holding a devenit proprietarul RAFO în 2009, cu o participație de 96,21% din acțiuni. Calder-A era controlată de cetațeanul rus Iakov Goldovski, fostul președinte al companiei petrochimice ruse Sibur.