În ceea ce priveşte percepţia corupţiei, România se situează pe poziţia a şasea după Portugalia, Franţa, Cipru, Spania şi Marea Britanie şi peste media UE, de 52%. De asemenea, procentul celor care cred că nivelul corupţiei a rămas acelaşi este de 27%, în timp ce 8% consideră că a scăzut.
De asemenea, românii se numără printre cetăţenii UE care consideră că problema corupţiei în sectorul public este una foarte serioasă. În acelaşi context, românii consideră, în proporţie de 63%, că relaţiile personale sunt foarte importante în soluţionarea unor probleme în sectorul public, România situându-se totuşi pe locul al 16-lea dintre cele 20 de ţări UE în care s-a desfăşurat sondajul pe baza căruia a fost realizat raportul Transparency International, dar foarte aproape de media UE.
Majoritatea cetăţenilor UE consideră că partidele politice sunt cele mai afectate de corupţie, urmate de Parlament, oficiali, mediul de afaceri, presă, sistemul judiciar, poliţie, sistemul medical, culte, educaţie, ONG-uri şi Armată. Şi în cazul României, tot partidele politice sunt indicate drept principala sursă de corupţie.
Dintre cei chestionaţi, 17% au recunoscut că au dat mită în ultimele 12 luni, când s-au aflat în contact cu entităţi dintre cele incluse în topul corupţiei. Din acest punct de vedere, România s-a situat pe locul al şaselea în UE, după Lituania, Grecia, Slovacia, Letonia şi Cipru şi peste media UE, de 11%.
Cei mai mulţi europeni, 12%, afirmă că au dat mită în domeniul serviciilor de sănătate. În cazul României, procentul celor care spun că au dat mită în sistemul sanitar este de 27%, românii situându-se pe locul trei după lituanieni şi slovaci. De asemenea, 13% din români spun că au dat mită în sistemul judiciar, iar 11% au dat mită pentru servicii funciare. Urmează în ordine poliţia (9%), educaţia (7%), serviciile de registratură şi autorizaţii (6%) şi la egalitate, cu 1% repondenţi care spun că au dat mită, domeniile utilităţilor şi taxelor.
În ceea ce priveşte motivele pentru acordarea mitei, cei mai mulţi români, 42%, spun că aceasta a fost acordată drept cadou sau drept mulţumire, în timp ce 30% au făcut-o pentru a grăbi lucrurile, 23% pentru că era singura cale de a beneficia de respectivul serviciu, iar 5% pentru a obţine un serviciu mai ieftin.
Măsurile guvernamentale anticorupţie sunt considerate ineficiente de 58% din români, în timp ce 28% nu le consideră nici eficiente şi nici ineficiente, iar 13% le consideră eficiente. Ciprioţii conduc în top, considerând în proporţie de 83% că măsurile anticorupţie ale propriului Guvern sunt ineficiente, în timp ce pe ultimul loc sunt danezii, doar 27% considerând ineficiente acţiunile propriului Executiv.
Totodată, româniii cred, în proporţie de 61%, că oamenii obişnuiţi pot influenţa lupta anticorupţie, cei mai optimişti din acest punct de vedere fiind portughezii (85%), iar cei mai sceptici lituanienii (38%). Cei mai mulţi români, 71%, cred că se pot implica semnând o petiţie prin care să ceară Guvernului să facă mai mult în lupta anticorupţie, alte variante luate în calcul fiind participarea la un protest anticorupţie (50%), statutul de membru activ al unei organizaţii care activează în domeniu (38%), achiziţionarea de bunuri şi servicii la un preţ mai mare de la o companie care nu este coruptă (35%), difuzarea de informaţii despre cazuri de corupţie prin canalele media de socializare (37%).
Mai mult de jumătate dintre români, 59%, se declară dispuşi să raporteze un incident de corupţie, România situându-se pe locul 14 şi sub media UE, de 71%. Cei mai decişi să raporteze cazuri de corupţie sunt germanii (94%) şi danezii (93%), iar ultimul loc revine ungarilor (30%). În astfel de cazuri, românii s-ar adresa în primul rând unei instituţii guvernamentale anticorupţie (46%), instituţiei implicate (34%), presei (15%), unei organizaţii independente (3%) sau altor instituţii. Dintre cei care nu sunt dispuşi să reclame un caz de corupţie, mai mult de jumătate îşi motivează decizia prin faptul că nu s-ar schimba nimic, 20% spun că se tem de consecinţe, 15% nu ştiu unde să raporteze, iar 6% au invocat alte motive.
În jur de 1.000 de persoane din fiecare dintre cele 20 de ţări din Uniunea Europeană au fost chestionaţi în perioada septembrie 2012 – martie 2013, ca parte a studiului „Barometrul Corupţiei Globale 2013”.