Rasvan Popescu: Cu un buget de comună, CNA gestionează cel mai mare audiovizual din ECE

Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a organizat, vineri, la Palatul Parlamentului, dezbaterea „Libertatea de exprimare – drept fundamental sau absolut?”, prezidată de preşedintele CNA, Laura Georgescu, şi la care au participat, pe lângă o parte dintre membrii Consiliului (Narcisa Iorga, Monica Gubernat, Răsvan Popescu, Christian Mititelu şi Florin Gabrea), reprezentanţi ai unor asociaţii de media, ong-uri şi radiodifuzori.

În acest context, Răsvan Popescu, actual membru al CNA şi preşedinte al Consiliului în perioada 2007 – 2012, a spus că a fost „surprins într-o oarecare măsură” de raportul MCV, pentru că anul trecut România a fost evaluată alături de alte ţări din Uniunea Europeană în vederea armonizării legislaţiei audiovizuale româneşti cu cea europeană.

„Nu ni s-a cerut atunci niciun fel de nouă regulă de natura celor sugerate în acest raport MCV. Singurele aspecte asupra cărora Comisia Europeană a atras atenţia în ultimul timp şi am participat ca instituţie la comitetele de contact de la Bruxelles au fost legate pe de o parte de lipsa unui act normativ privind noile serviciile media audiovizuale la cerere, lucru care s-a rezolvat, şi de o definire mai bună a scurtelor extrase de la evenimentele sportive. Acum aflăm că avem probleme de o cu totul altă natură, despre care până acum nu s-a spus absolut nimic. Dacă raportorii ar fi contactat şi Consiliul Naţional al Audiovizualului, poate că lucrurile ar fi arătat poate mai echilibrat”, a spus Răsvan Popescu.

El a precizat că, în urma unei consultări cu CSM, CNA a modificat Codul audiovizualului şi a introdus nişte prevederi de natură să asigure reflectarea în mod corect în media a unor procese aflate în desfăşurare. „Nu ştiu dacă cei de la Comisie cunoşteau aceste prevederi atunci când au făcut raportul”, a spus Popescu.

El a mai spus că nu crede că este cazul adăugării unor reglementări noi în audiovizual. „Eu cred că nu este cazul să adăugăm reglementări noi şi nu văd cum am putea introduce, de exemplu, măsuri de protecţie a instituţiilor, aşa cum apare în raportul MCV, într-o formulare pe care eu mărturisesc că o înţeleg foarte puţin (…) Este cât se poate de discutabil, pentru că orice instituţie este supusă judecăţii critice, activitatea ei poate fi oricând criticată, inclusiv activitatea justiţiei. CNA nu are drept de iniţiativă legislativă. Noi funcţionăm după o Lege a audiovizualului care este aliniată la Directiva serviciilor media audiovizuale, iar Codul audiovizual nu reprezintă decât o detaliere la nivelul normelor secundare a legii cadru, Legea audiovizualului”, a spus Răsvan Popescu.

El a vorbit şi despre instrumentele pe care le are CNA ca să corecteze derapajele atunci când apar. „MCV nu cere măsuri sancţionatorii, cere măsuri reparatorii. Măsurile reparatorii de regulă sunt acordate de justiţie. CNA, ca măsură reparatorie, nu are decât dreptul la replică şi eventual la rectificare, restul sunt sancţiuni”, a spus Răsvan Popescu.

El a precizat că, în anul 2012, CNA a aplicat 320 de sancţiuni pentru nerespectarea de către radiodifuzori şi operatorii de cablu a normelor din audiovizual, dintre care 115 de amenzi, în cuantum total de peste 3 milioane de lei, cu 1 milion de lei mai mult decât cu un an înainte.

„E mult, e puţin? Nu ştiu cine poate să spună. Unii spun că facem prea puţin, alţii că facem prea mult şi ar trebui chiar să ni se reducă drastic atribuţiile ca instituţie. Toate aceste sancţiuni vin pe un fond, pe o realitate pe care o cunoaştem: ani de zile de scădere economică, ani de zile de scădere a veniturilor din publicitate (…) în condiţiile celui mai mare audiovizual din Europa Centrală şi de Est. Vorbim de o piaţă de 340 de posturi de televiziune şi 620 de radio, care îşi împart această prăjitură din ce în ce mai mică în fiecare an (…) Şi atunci la ce raportăm aceste măsuri sancţionatorii? Sunt ele ceva abstract? Sau trebuie să îţi adaptezi mijloacele până la urmă la ceea ce poate să fie aplicat în condiţiile acestei industrii, care trebuie să poată să funcţioneze ca o industrie”, a spus Popescu.

Dincolo de partea de sancţiuni, Răsvan Popescu a vorbit despre „capacitatea instituţională” a CNA. „Cu ce gestionăm cel mai mare audiovizual din Europa Centrală şi de Est? Sunt zile în care în CNA intră peste 50 de plângeri, care sunt monitorizate cu 23 de monitori la Bucureşti şi cu 35 de inspectori în ţară. Avem capacitatea de a gestiona acest număr uneori enorm de plângeri. Când un mare cablist a scos un post din grilă, de exemplu, au fost şi 8.000 de plângeri în câteva zile. Avem 126 de procese la nivelul anului trecut şi avem cam 5 jurişti care au experienţa de a merge în instanţă, în instanţele din Bucureşti şi din ţară (…) Şi bugetul total al instituţiei este în jurul a 8,5 milioane de lei. Ani de zile a fost de 7 milioane de lei. Adică, un buget de comună la o instituţie naţională de la care sunt atâtea pretenţii, să fie aşa un fel de Big Brother, să le vadă pe toate, să le rezolve pe toate, să fie rapid”, a spus Răsvan Popescu.

Totodată, Popescu a spus că CNA este mai rapid decât orice proces s-ar derula în justiţie. „Poate aplica nişte sancţiuni mai rapid sau mai târziu, dar mai repede decât s-ar încheia un proces în instanţă. Însă el nu poate să ţin loc de justiţie, pentru că numai justiţia poate da acele măsuri reparatorii, de natură să descurajeze în viitor situaţii de abuzuri grave similare”, a precizat Răsvan Popescu.

La rândul său, Christian Mititelu a spus că, după părerea sa, raportul MCV a fost făcut „în mod pripit, fără o documentare corespunzătoare”. „Şi nu respectă exact principiul care este invocat deseori în legătură cu comportamentul presei noastre, adică «audiatur et altera pars». Din câte ştiu, preşedintele de atunci al CNA, domnul Popescu, nu a fost întrebat nici de reprezentantul OSCE, care a participat şi la şedinţe ale CNA, şi nici de vreun oficial de la Bruxelles. S-a procedat poate cum s-a procedat şi în vară, când oficialii europeni au aplecat urechea numai la ong-uri sau persoane considerate de ele ca fiind de încredere şi neluând în considerare şi alte opinii, aşa cum ar fi fost normal. Asta nu înseamnă că noi nu avem probleme în audiovizual”, a spus Christian Mititelu.

El a spus este absolut de acord că nu se poate pune problema de a limita criticile, aşa încât instituţii sau sentinţe să nu poată fi criticate de presă. „Atât timp cât aceste critici sunt documentate şi sunt făcute cu bună-credinţă şi fără violenţă verbală. Asta ne deosebeşte în multe privinţe de alte prese, poate unele dintre ele deformate, cum e cea din Italia. La fel în privinţa opiniilor. Avem toţi dreptul la opinii, dar noi am concesionat un spaţiu, o felie de eter posturilor de televiziune şi de radio. De aceea, nu e un loc în care se poate exprima orice fel de opinie, atât timp cât nu e informată. Dacă vrei opinii, poţi să te duci la berărie şi ai să afli foarte multe opinii, dar nu sunt opiniile pe care te aştepţi să le auzi de la ziarişti care lucrează la posturi de televiziune”, a spus Mititelu.

Acesta a precizat că a întrebat un producător de televiziune după ce criterii invită oamenii în studio. „Mi-a spus că în primul rând să facă rating. În al doilea rând să aibă notorietate. Există bineînţeles un cerc vicios, pentru că, dacă inviţi tot timpul aceleaşi persoane, până la urmă au notorietate şi probabil că fac şi rating, pentru că omul nu poate să vadă altceva”, a spus Mititelu.

În privinţa interesului public, Christian Mititelu a spus că „este o noţiune extrem de alunecoasă”. „Singurul care poate face asemenea judecăţi este editorul emisiunii, buletinului de ştiri, editorul programului. Pentru că editorul este cel care trebuie să pună în cumpănă pe de o parte ceea ce consideră el că e interesul public şi pe de altă parte difuzarea unor informaţii sau imagini, unele care aduc atingere demnităţii unei persoane sau chiar a unei instituţii”, a spus Mititelu. El a mai precizat că „circumstanţele” în care se apelează la acest concept de interes public, încălcându-se celelalte prevederi ale Legii audiovizualului care ţin de protecţia imaginii, sunt cele când postul respectiv vrea să dezvăluie cazuri grave de corupţie, de irosire a bunului public, infracţiuni penale grave. „Acestea, după părerea mea, sunt cazurile în care se poate exercita această judecată (…) Nu e de făcut lucrul ăsta în fiecare zi şi la întâmplare”, a mai spus el.

Pe de altă parte, Narcisa Iorga, membru al CNA, a făcut referire la câteva afirmaţii ale senatorului PNL Sorin Roşca Stănescu, în dezbaterea de vineri şi în trecut.

„Eu nu mă simt o celulă canceroasă, celulă spun pentru că această instituţie, CNA, a fost catalogată ca fiind un rău teribil care a crescut ca un cancer. Astăzi e adevărat nu am mai fost catalogaţi aşa, am fost catalogaţi ca fiind rodul unui şantaj. Nu mă simt nici în această postură. Am văzut aici opinii conform cărora justiţia trebuie să regleze în totalitate un diferend între două părţi. E adevărat, dar, dacă acel diferend se poartă în spaţiul public, cred că nu mai e doar o problemă de instanţă. O astfel de abordare ar semăna cu cealaltă, cum că, dacă nu îţi place ce vezi pe un post, ai telecomandă, schimbi postul. Nu. Din punctul meu de vedere nu este aşa. De aceea există legislaţie în audiovizual, de aceea există autorităţi de reglementare peste tot în Uniunea Europeană, pentru a regla astfel de derapaje care se produc în spaţiul public (…) Câtă vreme linşajul se produce în spaţiul public, el trebuie rezolvat de către o autoritate de reglementare”, a spus Narcisa Iorga.

Ea a mai spus că „presa este o fereastră într-un zid care dezvăluie o lume”. „Există în Codul civil un articol care limitează dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate este garantat de Constituţie, aşa cum este garantat şi dreptul la libera exprimare. Totuşi, acest drept inviolabil la proprietate este limitat. Dacă considerăm că ziariştii sunt de o parte a unui zid comun şi proprietarii de viaţă privată şi de demnitate sunt de cealaltă parte a zidului, o fereastră în acest zid comun nu se poate face decât cu acordul ambelor părţi. Aici cred eu că este o problemă majoră, în interpretarea acestei libertăţi de exprimare ca drept absolut. Nu este un drept absolut, este un drept limitat şi de Constituţie şi de Legea audiovizualului şi de Codul civil”, a spus Narcisa Iorga.

În ceea ce priveşte aplicarea legii, Narcisa Iorga a consideră că există o problemă inclusiv în CNA. „Dacă şi CNA şi mijloacele de comunicare în masă apar în acest raport MCV, eu cred că este ca urmare a realităţilor produse în România, nu altceva. Vă readuc aminte faptul că în această vară patru şedinţe ale CNA nu s-au soldat cu niciun fel de decizie cu privire la un linşaj mediatic produs la un post de televiziune. Asta e evident că nu putea să rămână neobservat, indiferent de ce ne place nouă să spunem”, a spus Iorga.

Narcisa Iorga a mai spus că, din sancţiunile aplicate de CNA anul trecut, din cele 320, doar 3 au atins cuantumul maxim al amenzii, în condiţiile în care plaja de amenzi este de la 10.000 de lei la 200.000 de lei.

„Dacă noi, membrii CNA şi aceia dintre ziariştii la care se face referire în raportul MCV, pentru că eu nu am văzut o generalizare în MCV şi nicio referire la o suprareglementare, (…) dacă ne vom preface în continuare că problemele nu există, nu înseamnă că le-am şi rezolvat. Ele se vor acutiza, se vor înmulţi”, a spus Narcisa Iorga.

În finalul dezbaterii de vineri, Laura Georgescu, preşedintele CNA, şi-a reafirmat dorinţa de parteneriat cu asociaţiile de media şi cu radiodifuzorii. De altfel, dezbaterea s-a încheiat cu semnarea unei declaraţii comune de către o parte dintre participanţii la eveniment.

„(Declaraţia comună, n.r.) nu face altceva decât să ne lege ideea ca acţiune de parteneriat, între 2013 şi 2016, în sensul în care CNA îşi ia angajamentul să publice în şase luni un Cod de conduită al membrului, ca să ne securizeze de orice presiuni, de oricare natură, pe viitor, iar pe dumneavoastră ong-urile nu vă obligă decât să îmi veniţi în ajutor să creionez acest cod de experţi, de reprezentanţi ai societăţii civile”, a spus Laura Georgescu. Ea a precizat că, în aproximativ o lună, CNA se va reîntâlni cu participanţii la dezbatere şi va încerca să treacă la un pas superior, acela al unui memorandum, care să facă apoi pasul către „aplicarea autoreglementărilor cu multă moralitate”.

CNA a organizat vineri dezbaterea „Libertatea de exprimare – drept fundamental sau absolut?”, în contextul în care Consiliul a lansat, pe 23 ianuarie, petiţia online „Interesul public mai presus de gustul publicului”, al cărei scop este „de a evalua necesitatea îmbunătăţirii unor prevederi ale legislaţiei audiovizualului pentru o definire mai clară a noţiunii de interes public în programele de televiziune şi de radio”. Până în momentul de faţă, petiţia a înregistrat peste 11.000 de semnături, după cum a declarat vineri Laura Georgescu.