Lupta din Parlament, despre care puteți citi detalii AICI, este, însă, doar o latură din rzăboiul deschis în care au ajuns, astăzi, firmele de asigurare și service-urile independente, susținute și de o parte a transportatorilor, dar și de unele organizații de consumatori.
Celălat „câmp de bătaie” este justiția, acolo unde sunt prinse deja peste 20.000 de dosare de daună, potrivit celor mai multe estimări.
Într-o motivare fără precedent, una dintre instanțele unde se judecă un proces dintre asigurători și service-uri dă dreptate firmei de asigurare și, mai mult, vorbește despre faptul că suma solicitată de service pentru reparația pe RCA nu trebuie să fie „discreționară” și trebuie să reflecte „prețurile de referință de pe piață”.
În speță este vorba despre un proces în care asigurătorul nu a dorit să achite suma cerută de service motivând că este nejustificat de mare.
Astfel de procese au umplut deja Tribunalele, numărul lor fiind deja între 16.000 și 30.000, potrivit diverselor estimări. Cifra de 16.000 era sigur valabilă la finalul anului trecut și apărea inclusiv în documente ale ASF. De atunci, trendul a fost ascendent.
Este o decizie surprinzătoare nu doar pentru că până acum majoritatea acestor procese au fost câștigate de service-uri ci mai ales pentru că instanța face trimitere la prețurile de referință de pe piață, indicator care nu există în acest moment.
În opinia lui Mădălin Roșu, președintele BAAR, tocmai această motivare arată necesitatea existenței unei referințe pentru ora de manoperă, adică aa legii formulate de senatorul Marius Bota și susținută deschis de către firmele de asigurare. Detalii despre motivarea instanței și poziția lui Roșu, găsiți AICI.
În replică, reprezentanții COTAR, asociație a transportatorilor care adună și patroni de service, spun că tocmai faptul că judecătorii au dat dreptate asigurătorilor acolo unde a fost într-adevăr vorba despre abuzuri și exagerări, arată că actuala lege RCA oferă suficiente mecanisme de protecție în caz de abuz și, deci, nu este nevoie e o schimbare legislativă.
Transportatorii, service-urile și unele asociații de consumatori sunt radicali împotriva proiectului, despre care spun că încalcă Codul Civil în esența sa (articolul care subliniază că principiul care guvernează întreaga răspundere civilă este cel al reparării integrale a prejudiciului), Constituția și legile concurenței. În plus, sursele citate afirmă în clar că introducerea acestei referințe ar conduce, în final, la instaurarea coplății, pentru că păgubitul va fi forțat să scoată bani din buzunar pentru a acoperi diferența dintre factura emisă de service și suma plătită de asigurător în baza referinței.
Menționăm că în tot acest conflict Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), adică arbitrul pieței asigurărilor, se poziționează incert. Autoritatea a trimis un punct de vedere negativ privind legea la care face referire, însă opoziția nu vizează fondul problemei ci exclusiv calitatea ASF de instituție care ar urma să calculeze tariful de referință. De altfel la ultima întâlnire pe tema proiectului de lege, Autoritatea a fost reprezentată la nivel de jurist fără funcție de conducere, ceea ce arată un interes mai degrabă redus al supraveghetorului pieței.
Vor sau nu vor asigurătorii plafonarea prețurilor din service? Cât de etică și legală ar fi o astfel de măsură
Esența conflictului dintre firmele de asigurare și unitățile service independente (susținute și de asociații ale transportatorilor, dar și de mai multe asociații și confederații care afirmă că reprezintă consumatorii) o constituie faptul că firmele de asigurare, mai ales cele două care domină autoritar piața RCA (Euroins și City Insurance) au dezvoltat o practică prin care, în foarte multe situații, plătesc doar parțial facturile, considerând că sunt exagerate. Apariția proiectului de lege al senatorului Bota este doar o consecință a acestei situații.
În forma sa inițială, proiectul propunea direct plafonarea prețului pentru ora de manoperă, prin introducerea unui tarif de referință ce urma să fie calculat de ASF și INS și nu putea fi depășit de service-uri. După o discuție la care au participat, pe lângă senatorii din comisiile de buget și economică, asigurătorii, un jurist ASF și asociația pentru consumatori AURSF, s-a ajuns la o formă care evită impresia de plafonare. Mai concret, în loc de formula „nu va depăși tariful de referință” se utilizează termenul ” se va lua în considerare tariful de referință”.
Chiar și în aceste condiții, însă, transportatorii și service-urile apreciază că este vorba despre o plafonare. Astfel de intenții, susțin ei, sunt cu atât mai puțin valide cu cât chiar asigurătorii au solicitat și au obținut de la Comisia Europeană eliminarea unor condiționalități asupra prețurilor de vânzare. Mai precis, ei au reușit să obțină eliminarea limitării costurilor de administrare la doar 25% pentru polițele RCA, dar și eliminarea condiției care tarifele lor să fie văzute de ASF înainte de orice modificare.
În plus ,susțin sursele citate, ar fi absurd ca tarifele practicate de service-uri (principala cheltuială asigurătorilor de RCA) să fie plafonate într-o formă sau alta, din moment ce prețurile de vânzare ale RCA sunt perfect libere și, mai mult, diferă semnificativ de la un asigurător la altul, chiar și pe aceleași segmente de clienți. Adică, spun service-urile și transportatorii, nu este etică introducerea unei referințe pe costuri, din moment ce pe zona de încasări nu există o referință. Sursele citate amintesc și de faptul că momentul este total nepotrivit pentru o plafonarea, chiar și aparentă, din moment ce UE impune liberalizarea piețelor, cum este acum cazul pieței gazelor naturale sau al celei de energie electrică.
De partea cealaltă, BAAR, organizație care adună toți asigurătorii de RCA din România, spune că nici nu se pune problema unei plafonări.
” În baza legislației RCA, obligația asiguratorului, în schimbul primei de asigurare încasate, este aceea de a despăgubi pagubele/prejudiciile suferite de victima unui accident de vehicule fără perceperea niciunei contribuții din partea acesteia…Astfel, una dintre informațiile false promovează ideea că, prin introducerea unor tarife de referință cu caracter orientativ, românii ar fi obligați să acopere o mare parte din costurile reparațiilor autoturismelor avariate. Cum? Prin mecanismul coplății, adică al unor contribuții bănești din partea păgubiților la costurile de reparații ale acestor autoturisme, similar cu coplata reglementată în cazul serviciilor medicale”, se arată într-un comunicat al Biroului.
Intervenție surpriză a unei asociații de consumatori financiari: Nu vrem coplată!
O mișcare oarecum surprinzătoare vine de la AURSF, organizație care își propune să apere drepturile consumatorilor de produse financiare al cărei fondator, Alina Iacob, este și membru al Comisiei SAL FIN din ASF, dar și al mai multor grupuri de lucru construite pe lângă Autoritate.
AURSF vorbește pe aceeași limbă cu transportatorii și service-urile și afirmă, în clar, că legea lui Marius Bota ar conduce la introducerea unei coplăți.
Asociaţia Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF) respinge coplata reparațiilor de către păgubiții RCA, în contextul afirmațiilor publice făcute pe marginea dezbaterilor din această săptămâna din comisiile senatoriale de buget-finanțe, respectiv economică, pe marginea modificării legii RCA inițiată de deputatul Marius Bota.
În pledoaria sa, Iacob, a folosit chiar principiile enunțate în cadrul unui grup construit pe lângă ASF, despre a cărui activitate ECONOMICA.NET a scris în premieră. Iacob a reprodus în fațaa senatorilor din comisiaa economică, cele 5 principii.
Detalii despre activitatea grupului la care face referire Alin Iacob găsiți AICI.