Recep Tayyip Erdogan, aşteptat în ţară de zeci de mii de manifestanţi care îi cer demisia

La întoarcerea din Tunis, şeful Guvernului islamo-conservator îşi va găsi ţara în plină agitaţie, a doua zi după o puternică mobilizare sindicală şi noi ciocniri între poliţie şi contestatari, la Ankara.

De vineri, când a început o mişcare de contestare fără precedent la adresa lui, Erdogan afişează, spre deosebire de preşedintele Abdullah Gül şi numărul doi al Guvernului său Bülent Arinç, o fermitate de neclintit în faţa „extremiştilor”, care-i impută alunecarea spre autoritarism şi îl acuză că vrea să islamizeze societatea turcă.

Luni, aflat în vizită la Rabat, premierul i-a sfidat pe manifestanţi, afirmând că „situaţia este pe cale să se calmeze”. „Când mă voi întoarce din vizită, problemele se vor rezolva”, a declarat el, provocator.

Miercuri însă, zeci de mii de persoane au defilat pe străzile marilor oraşe ale ţării, mai ales la Istanbul şi Ankara, la apelul a două sindicate puternice de stânga. Ei au cerut demisia lui Erdogan.

La Ankara, capitala Turciei, poliţia a făcut din nou uz de gaze lacrimogene şi tunuri de apă, miercuri, pentru a dispersa miile de manifestanţi.

În schimb, la Istanbul nu s-a semnalat vreun incident violent, pentru prima dată de când are loc mişcarea de contestare. Aceasta a început în urma denunţării unui proiect de amenajare urbană a Pieţei Taksim, situată în centrul metropolei turce.

Incidente au fost semnalate miercuri, la Rize, o localitate situată la malul Mării Negre (nord-est), între contestatari şi susţinători ai Partidului Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), aflat la putere din 2002. Potrivit postului de televiziune CNN Türk, sute de persoane au atacat 25 de tineri care pregăteau o manifestaţie împotriva Guvernului.

Apărătorii lui Erdogan au rămas până la acel eveniment discreţi, dar premierul a menţionat de mai multe ori că se bucură de sprijinul unei largi părţi a populaţiei – AKP a obţinut 50% din sufragii la alegerile generale din 2011 -, iar adversarilor săi le va oferi ocazia să-şi exprime doleanţele la alegerile locale din 2014.

– Cerinţe

Pentru a evita o confruntare, vicepremierul Huseyin Celik le-a cerut miercuri susţinătorilor AKP să nu vină să-l întâmpine pe premier la aeroport, probabil cel din Istanbul, la întoarcerea din Tunisia, vineri seara. „Premierul nu are nevoie să-şi etaleze puterea”, a spus Celik.

Sâmbătă, însuşi Erdogan a menţionat acest fapt. „Dacă vor să organizeze reuniuni, în cazul unei mişcări sociale, când vor aduna 20 de persoane, eu voi aduna 200.000”, a avertizat el, „iar, când vor fi 100.000, eu voi mobiliza un milion de membri ai partidului meu”.

În pofida discursului conciliant din ultimele două zile, în absenţa lui Erdogan, al vicepremierului Bülent Arinç, manifestanţii au rămas foarte hotărâţi.

Miercuri, o delegaţie a reprezentanţilor contestării a trimis pe adresa lui Arinç o listă de cerinţe, printre care demiterea şefilor de poliţie din marile oraşe, inclusiv Istanbul şi Ankara, sau eliberarea persoanelor reţinute.

Marţi, Arinç a prezentat scuze celor care au fost victime ale violenţelor poliţiştilor şi a dat asigurări că Guvernul turc a învăţat „lecţii” din aceste evenimente.

Două persoane, manifestanţi, au fost ucise de la începutul mişcării şi alte 4.177 rănite, dintre care 61 foarte grav, în Turcia, a anunţat miercuri seara secretarul general al sindicatului medicilor de la Istanbul, Ali Cerkezoglu. Ultimul bilanţ anunţa doar „peste 300” de răniţi.

Utilizarea în exces a forţei de către poliţia turcă a continuat să provoace numeroase critici, mai ales în străinătate.

Ministrul de Externe, Ahmet Davutoglu, i-a dat asigurări marţi seara omologului său american John Kerry că ţara sa nu este „o democraţie de categoria a doua”, potrivit unui diplomat turc.

Două mari voci turce s-au ridicat împotriva puterii. Orhan Pamuk, decernat cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2006, a denunţat atitudinea „represivă” a puterii, în timp ce pianistul Fazil Say, condamnat recent la două luni de închisoare pentru postări pe Twitter critice la adresa religiei musulmane, a participat la un „concert” de caserole la Izmir (sud).