Recorduri cosmice: Cele mai mari 12 obiecte din Univers

Cea mai mare exoplanetă: GQ Lupi b

Astronomii nu au fost siguri unde să încadreze misteriosul obiect GQ Lupi b, atunci când l-au descoperit, în 2005. Aflată pe orbita unei stele tinere, la o distanţă considerabilă faţă de aceasta (de aproximativ 2,5 ori mai departe de steaua sa decât este Pluto faţă de Soare) GQ Lupi b putea, la fel de bine, să fie o planetă gigantică sau un obiect din categoria piticelor brune (stele ratate care nu au condiţiile necesare declanşării şi menţinerii reacţiilor de fuziune nucleară). Observaţiile ce au urmat nu au reuşit să clarifice dilema, însă conform celor mai probabile estimări, GQ Lupi b are raza de aproximativ 3,5 ori mai mare decât a celei mai mari planete din Sistemul Solar, Jupiter – ceea ce înseamnă că, dacă se va dovedi a fi o exoplanetă, este cea mai mare descoperită vreodată.

Cea mai mare stea: UY Scuti

Dacă am pune Soarele lângă cea mai mare stea cunoscută, UY Scuti, astrul nostru ar fi doar un punct, abia vizibil. UY Scuti este o stea hipergigantică cu raza de aproximativ 1.700 de ori mai mare decât a Soarelui. Dacă s-ar afla în locul Soarelui în Sistemul Solar, suprafaţa lui UY Scuti s-ar extinde până după orbita lui Jupiter. Atmosfera acestei stele s-ar extinde şi mai mult, dincolo de orbita lui Pluto, până la aproximativ de 400 de ori distanţa dintre Pământ şi Soare.

Cea mai mare nebuloasă: Tarantula

Nebuloasa Tarantula este în acelaşi timp cea mai mare nebuloasă cunoscută, întinzându-se pe aproximativ 1.800 de ani lumină, dar şi cea mai activă creşă stelară din vecinătatea noastră galactică. Cunoscută şi sub denumirea de 30 Doradus, acest obiect este localizat la aproximativ 170.000 de ani lumină distanţă de Pământ, în Marele Nor al lui Magelan – o mică galaxie satelit a Căii Lactee. Nebuloasa Tarantula este o creşă stelară – locul unde se aprind numeroase noi stele.

Cel mai mare spaţiu gol: Supervidul Eridanus

Supervidul Eridanus este o regiune întunecată a cosmosului în care nu se află nicio stea şi nici măcar nori de gaze şi praf cosmic. Această regiune a fost descoperită în 2004 pe hărţile generate de sonda Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP), aparţinând NASA. Această sondă a scanat în detaliu radiaţia cosmică de fond – radiaţia primordială rămasă după evenimentul denumit Big Bang. Acest supervid, o regiune cu diametrul de 1,8 miliarde de ani lumină (!) nu conţine nici măcar materie întunecată. Deşi există şi alte astfel de spaţii goale în Univers, astronomii sunt uluiţi de dimensiunile acestui vid şi caută să afle cum s-a format.

Cea mai mare galaxie: IC 1101

Calea Lactee, galaxia din care face parte Sistemul Solar, are diametrul de aproximativ 100.000 de ani lumină, însă, conform astronomilor, această dimensiune este una medie pentru o galaxie spiralată. Pentru comparaţie, cea mai mare galaxie cunoscută, denumită IC 1101, este de peste 50 de ori mai mare şi de aproximativ 2.000 de ori mai grea decât Calea Lactee. Cu un diametru de 5,5 milioane de ani lumină (!), IC 1101 este atât de mare încât, dacă s-ar afla în locul Căii Lactee s-ar extinde până dincolo de cel mai apropiat vecin galactic, galaxia Andromeda.

Cea mai mare gaură neagră: TON 618

În centrul fiecărei galaxii se află câte o gaură neagră supermasivă ce poate ajunge să aibă masa de multe milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui. Cel mai mare dintre aceşti monştri galactici cunoscuţi se numeşte TON 618 şi are masa estimată la 66 de miliarde de mase solare.

Cea mai mare „eructaţie” cosmică: Bulele de energie Fermi

În 2010, astronomi care foloseau telescopul spaţial Fermi, au descoperit o structură colosală, vizibilă doar pe anumite frecvenţe ale luminii (corespunzătoare radiaţiei gamma), în Calea Lactee. Aceste bule de energie, perpendiculare, de-o parte şi de alta pe planul Căii Lactee, se întind pe 25.000 de ani lumină (un sfert din diametrul Căii Lactee). Astronomii sunt de părere că bulele Fermi sunt rezultatul acţiunii găurii negre supermasive din centrul galaxiei noastre, Sagittarius A, care ar fi consumat cantităţi enorme de materie în trecutul îndepărtat şi a produs aceste „eructaţii” enorme de energie.

Cel mai mare obiect singular: Protoclusterul SPT2349-56

În perioada în care Universul avea doar aproximativ o zecime din vârsta sa de acum, 14 galaxii au intrat în proces de coliziune formând cel mai greu obiect cosmic menţinut laolaltă de gravitaţie, protoclusterul (sau proto-roiul) galactic SPT2349-56. Comprimate într-un spaţiu ce este doar de aproximativ 3 ori mai mare decât cel ocupat de Calea Lactee, aceste 14 galaxii se vor uni şi vor forma o singură galaxie cu greutatea de 10 trilioane de mase solare. Observaţiile astronomice au indicat că în jurul acestei structuri colosale se mai află aproximativ 50 de galaxii împreună cu care va forma un gigantic roi galactic.

Cea mai mare colecţie de galaxii: Superclusterul Shapley

Astronomul Harlow Shapley a descoperit o colosală colecţie de galaxii în anii ’30, care acum îi poartă numele. Conţinând peste 8.000 de galaxii şi cu o masă de peste 10 milioane de miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui, super-roiul Shapley este cea mai mare structură din regiunea locală a Universului, conform Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).

Cel mai mare super-roi galactic: Superclusterul Laniakea

Calea Lactee este doar o galaxie dintr-o enormă colecţie de roiuri de galaxii, denumită super-roiul Laniakea. Deşi nu s-au stabilit care sunt frontierele acestui supercluster, astronomii estimează că ar conţine în jur de 100.000 de galaxii şi că ar avea o masă totală de aproximativ 100 de milioane de miliarde de mase solare şi că s-ar întinde pe o distanţă de peste 520 de milioane de ani lumină.

Cea mai mare colecţie de quasari: Huge-LQG

Quasarii, nuclee galactice superactive, în centrul cărora se află găuri negre supermasive care se hrănesc, sunt nişte obiecte foarte strălucitoare şi foarte grele. Uneori, mai mulţi astfel de quasari formează roiuri, iar cel mai mare dintre acestea este numit Huge-LQG (de la Huge Large Quasar Group sau Marele Grup Quasar). Conţinând 73 de quasari şi o masă estimată de 6,1 cvintilioane (adică 1 urmat de 18 zerouri) de sori, această colosală colecţie cosmică de quasari se întinde pe aproximativ 4 miliarde de ani lumină.

Cel mai mare obiect din Univers: Marele Zid Hercules-Corona Borealis

Prin cartografierea zonelor din Universul îndepărtat dinspre care se manifestă emisii puternice de radiaţii gamma, astronomii au descoperit ceea ce este deseori considerată drept cea mai mare entitate din Univers: Marele Zid Hercules-Corona Borealis. Acest obiect se întinde pe 10 miliarde de ani lumină şi poate conţine miliarde de galaxii. Marele Zid a fost descoperit în 2013, când o serie de observaţii au identificat o regiune a cosmosului îndepărtat de unde provenea o mare concentraţie de radiaţii gamma, aflată la aproximativ 10 miliarde de ani lumină distanţă în direcţia constelaţiilor Hercules şi Corona Borealis.