Relaxare europeană vs. productivitate americană: analiza unui decalaj economic

În ultimii ani am auzit, din ce în ce mai des, prima variantă, mai ales în rândul tinerilor, inclusiv la interviurile pentru angajare. În top trei priorități ale candidaților se află deseori timpul liber, chiar dacă sunt conștienți că nu vor primi bani suficienți pentru a putea profita la maximum de acel timp.

Potrivit Bloomberg, această căutare a fericirii prin excluderea muncii din topul priorităților se pare că a săpat la rădăcina prosperității europenilor, care a fost devansată de bogăția veșnicilor concurenți – americanii, cei așteptați din nou să „invadeze” Europa în această vară, unde se vor bucura de hoteluri scumpe în Germania, la Campionatul european de fotbal, la Jocurile Olimpice de la Paris sau în stațiunile de lux de la Marea Mediterană. Industria turismului – care contribuie cu 10% din produsul intern brut al Uniunii Europene – va fi încântată să-i primească pe marii cheltuitori americani. Localnicii, însă, arată din ce în ce mai mult ca niște rude sărace, cel puțin în termeni financiari.

Un studiu al Allianz Research din ianuarie 2024 ne spune că, în cei 25 de ani de la întemeierea monedei euro, diferența dintre economia SUA și cea a zonei euro aproape s-a triplat. În 1999, în anul în care a fost introdusă euro, economia SUA a fost cu 11% mai mare decât zona euro în termeni de paritate a puterii de cumpărare; acest decalaj a crescut acum la 30%. Chiar și în termeni per capita, SUA lasă Europa cu mult în urmă: începând cu 2022, americanul mediu s-a bucurat de un venit real cu 35% mai mare decât cel al europeanului mediu, în termenii de paritate a puterii de cumpărare, în creștere de la 27% chiar înainte de criza financiară din 2008. O altă dovadă că americanii au gestionat mai bine criza și au ieșit mai puternici din ghearele ei.

Desigur, putem găsi numeroase motive pentru această diferență, printre care costurile mai mici de finanțare pentru guvern (ratingul de stat al SUA fiind cel mai favorabil), costuri mai mici cu energia, supremația deținută în domeniul cercetării și tehnologiei și demografia mai bună.

Pe de altă parte, Europa se cam împiedică în propriile șireturi: reglementările excesive și birocrația dăunează creșterii productivității, în timp ce piețele de capital fragmentate împiedică finanțarea eficientă. Reguli care acoperă totul, de la curbura castraveților până la diametrul minim al scoicilor împiedică inovația și îngreunează afacerile în zona euro în comparație cu cele din ​​SUA. În clasamentul Doing Business al Băncii Mondiale, economiile UE depășesc SUA doar la doi indicatori – producția de energie electrică și comerțul exterior – și asta cu un procent mic. Este dificil să obții un împrumut în UE, ceea ce afectează în special start-up-urile, iar companiile cu operațiuni în mai multe țări europene trebuie să navigheze prin legile și regulile fiscale diferite ale fiecărei țări. În plus, politicile și interesele naționale au blocat progresul în crearea unei uniuni a piețelor de capital care ar stimula distribuirea transfrontalieră a riscurilor, ar reduce dependența de finanțarea bancară și ar îmbunătăți alocarea capitalului, promovând o creștere economică mai mare.

Există un singur atu economic al UE: tranziția verde. Economiile zonei euro au emisii de CO2 totale și pe cap de locuitor semnificativ mai scăzute decât în ​​SUA, iar Uniunea Europeana a preluat în mod clar poziția de lider al comerțului cu bunuri sustenabile. De asemenea, de zeci de ani, europenii s-au consolat cu gândul că, deși nivelurile absolute ale bogăției sunt mai ridicate în SUA, ne descurcăm mai bine când vine vorba de alte elemente ale vieții bune. Ne bucurăm de vacanțe plătite mai lungi, criminalitate mai redusă, diete mai sănătoase și orașe în care ne putem plimba chiar și noaptea fără griji – factori care, la rândul lor, contribuie la o longevitate mai mare. Durata medie de viață în Uniunea Europeană este estimată la 81,5 ani, comparativ cu aproximativ 77,5 ani în SUA.

În ultima vreme, însă, Europa a început să-și facă griji cu privire la avântul SUA în materie de creștere economică și competitivitate tehnologică. Pare că americanii muncesc mai mult, în timp ce europenii sunt mai puțin ambițioși, pun accent mai mult pe timpul liber și bucuriile mici ale vieții și sunt mai reticenți la riscuri, scăpând parcă din vedere că devin din ce în ce mai săraci, puterea lor de cumpărare diluându-se accelerat. Conform unor statistici ale OCDE, salariul mediu anual al unui american a crescut de la 66 mii de dolari în 2008 la 73 de mii în 2019 (înainte de pandemie) și la peste 77 de mii în 2022. Comparațiv, un german a primit în medie 59 de mii de dolari în 2022, de la 52 de mii în 2008 și 61 de mii în 2019, iar un francez 53 de mii de dolari, de la 47 de mii în 2008, în timp ce italienii, spaniolii și grecii au văzut cum salariile le-au scăzut față de 2008. Singura țară europeană care depășește SUA la acest capitol este Luxembourg, cu un salariu mediu anual de 78 de mii de dolari.

Diferența de productivitate este dată și de aversiunea la risc și de modul de a investi propriile economii. Europenii își păstrează 34% din averea lor în numerar și depozite bancare, în timp ce americanii își pun banii la lucru, în general prin investiții la bursă, păstrând doar 13% sub formă de cash sau depozite bancare. Acest fapt se reflectă și în valoarea totală a celor două piețe de capital: în 2008, capitalizarea indicelui Stoxx Europe 600 a fost aproximativ egală cu cea a S&P 500 în dolari americani. Astăzi, ecartul este considerabil, de peste 33 trilioane dolari. Producătorul de cipuri Nvidia Corp., de exemplu, valorează mai mult decât întreaga bursă franceză.

Este, deci, destul de clar că europenii trebuie să se trezească din acest „dolce farniente” pentru a reduce decalajul dintre ei și americani la capitolul prosperității. Bineînțeles, dacă își doresc asta și dacă productivitatea muncii ar urca în topul priorităților lor, aceasta fiind direct legată de creșterea durabilă a economiei și a puterii de cumpărare.

Productivitatea măsoară valoarea creată într-o societate pentru fiecare oră lucrată. Cantitatea de muncă pe care o poți face într-o zi este rata ta de productivitate. Productivitatea în economie este aproape la fel cu productivitatea la locul de muncă, dar pentru companii sau chiar țări, măsurarea productivității este ceva mai complexă. La la nivelul unei țări, productivitatea poate face diferența dintre standarde de viață bune și unele nu atât de bune. Singurul mod în care oamenii dintr-o țară pot atinge un nivel de trai mai ridicat este prin creșterea productivității. Pentru o companie, productivitatea poate determina dacă își poate permite să crească salariile angajaților săi sau chiar dacă își poate continua activitatea. Stagnarea sau contractarea productivității poate genera probleme serioase în viitor atât pentru indivizi, organizații, cât și pentru națiuni.

Decalajul de productivitate dintre SUA și țările UE poate fi pus pe seama investițiilor americanilor în cercetare și dezvoltare, având ca rezultat mai multe brevete de invenție și un ritm mai alert de inovare tehnologică. Între 2014 și 2021, cheltuielile de cercetare și dezvoltare din SUA au crescut de două ori mai repede decât cele ale UE, conform unui raport al Centrului European pentru Economie Politică Internațională. În al doilea rând, Europa este în urma Americii în privința investițiilor de capital necorporal (design industrial, inteligență artificială (AI), baze de date, structuri organizaționale sau programe de formare a angajaților), care sunt esențiale pentru adoptarea noilor tehnologii care stimulează productivitatea. În al treilea rând, în ciuda nivelurilor mai ridicate de deschidere comercială, UE atrage mai puține investiții străine directe (ISD) decât SUA, limitându-și accesul la tehnologii de ultimă oră.

Creșterea nivelului cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare, prioritizarea investițiilor în active necorporale și implementarea pieței unice de capital la nivelul Uniunii, pentru o circulație mai rapidă a banilor în economie, ar putea sprijini creșterea productivității. În plus, UE ar trebui să promoveze un mediu de piață care să încurajeze antreprenoriatul și să faciliteze atât înființarea de noi firme, cât și ieșirea acestora de pe piață, astfel încât resursele să fie alocate prioritar sectoarelor mai productive.

La nivelul unei companii, doi factori determină, de obicei, productivitatea muncii. Primul este valoarea capitalului investit raportată la numărul de lucrători. Capitalul poate fi ceva tangibil, cum ar fi mașinile sau utilajele, sau intangibil, cum ar fi software-ul. De exemplu, un lucrător de birou este mai productiv cu un laptop decât fără unul, iar un muncitor în construcții este mai productiv cu o macara. Al doilea factor este capitalul uman: educația, abilitățile și experiența acumulată a oamenilor care lucrează.

Investițiile, atât publice, cât și private, sunt esențiale pentru creșterea productivității. Investițiile mai mari sunt asociate cu o producție mai mare, o inflație mai scăzută și rate mai scăzute ale sărăciei și inegalității. Politica poate ajuta la stabilirea de stimulente puternice și stabile pentru investițiile private. Creșterea capitalului pe lucrător a reprezentat aproximativ 80% din creșterea productivității în majoritatea regiunilor emergente în ultimii 25 de ani.

Digitalizarea și alte progrese tehnologice ar putea adăuga până la un punct procentual la creșterea anuală a productivității în economiile avansate. Și adoptarea timpurie a progreselor recente, cum ar fi inteligența artificială, ar putea adăuga un impuls suplimentar, de mai mult de jumătate de punct procentual, în economiile avansate și în mai multe economii emergente, potrivit unui studiu realizat de McKinsey.

Toți factorii de creștere ai productivității descriși mai sus vor rămâne doar la un nivel teorietic dacă nu există voință din partea celor care vor beneficia de urma acesteia – oamenii, în acest caz, europenii. Dorința de a avea mai mult timp liber, inclusiv prin reducerea săptămânii de lucru la 4 zile, în timp ce americanii și chinezii se gândesc să lucreze și 6 zile din 7, nu ne oferă perspective să devenim mai productivi.

Europa trebuie să își regândească strategiile economice, să investească mai mult în cercetare și dezvoltare, să îmbunătățească mediul antreprenorial și să faciliteze accesul la piețele de capital. De asemenea, este esențial ca europenii să găsească un echilibru între dorința de a avea timp liber și necesitatea de a fi competitivi pe piața globală, pentru a asigura o creștere economică durabilă și un standard de viață mai ridicat.

Laurențiu Stan este consultant financiar. De la începutul acestui an, este certificat ca Exit Planning Advisor (CEPA) de către The Exit Planning Institute (SUA). Este cunoscut în domeniu ca evaluator autorizat de aproape 20 de ani. De 15 ani s-a specializat în evaluarea de afaceri şi active intangibile, cum ar fi licenţe, patente, software, drepturile de proprietate intelectuala, mărcile comerciale, iar în prezent dezvoltă în România conceptul de Value Growth Advisory, menit să ajute antreprenorii care doresc să crească valoarea propriei afaceri în vederea unei eventuale vânzări şi nu numai. Este certificat de organizaţii naţionale şi internaţionale importante din domeniul evaluărilor – Membru Acreditat ANEVAR (MAA) pentru specializarea Evaluarea întreprinderilor şi activelor necorporale, Certified Valuation Analyst – CVA™, de către The European Association Of Certified Valuators And Analysts – EACVA™, Recognised European Valuer – REV®, de The European Group Of Valuers’ Associations – TEGoVA şi membru al The Royal Institution of Chartered Surveyors – RICS.