Rețelele europene nu sunt pregătite pentru creșterea planificată a capacităților de energie regenerabilă. Cum stă România
Întrucât noile capacități de energie regenereabilă se confruntă deja cu întârzieri la racordare, limitări și prețuri mai mari pentru consumatorii finali, această lipsă de ambiție ar putea împiedica în mod serios tranziția energetică, avertizează într-un nou raport think-tank-ul Ember.
“Nu există tranziție fără rețea” a declarat analistul său de date privind energia și clima, Elisabeth Cremona.
În studiul său privind planurile de dezvoltare a rețelelor de transport ale statelor din Europa, Ember a constatat că 11 din cele 26 de planuri se bazează pe o expansiune mai redusă a energiei eoliene și solare în comparație cu obiectivele naționale. Această lipsă de aliniere riscă să ducă la o pregătire insuficientă pentru integrarea energiei eoliene și solare. Capacitatea solară este subestimată cu un total de 60 GW în cele 11 țări, iar cea eoliană cu 27 GW.
Cele mai ambițioase planuri de adaptare a rețelei la creșterea sectorului regenerabilelor se regăsesc în Finlanda, Țările de Jos, Danemarca și Croația, unde planurile operatorilor rețelelor națiomale de transport pentru 2030 depășesc cu peste 50% obiectivele naționale de dezvoltare a energiei solare.
În zona noastră, Slovenia și Cipru sunt descrise ca fiind „neutre”, cu planuri de rețea cu 10% mai mult sau cu 10% mai puțin față de obiectivele lor naționale atât pentru energia solară, cât și pentru cea eoliană. Croația, România și Grecia sunt „ușor în urmă”, în timp ce Bulgaria este „semnificativ în urmă „, deoarece planul său este cu peste 50% mai mic decât obiectivul național pentru 2030.
Iată grafic situația:
Comparativ cu perspectivele de piață ale organizațiilor industriei de la nivel european, SolarPower Europe și WindEurope, energia solară este subestimată în raport cu planurile de dezvoltare a rețelor cu până la 205 GW în 19 din 23 de planuri ale OTS naționali, în timp ce energia eoliană este subestimată în 10 din 31 de planuri, cu un total de 17 GW. Aceste discrepanțe implică posibilitatea înrăutățirii congestiilor pe termen scurt, potrivit Ember.
Nerezolvarea în timp util a problemelor legate de capacitatea rețelei va fi costisitoare și unele țări plătesc deja un preț foarte mare pentru asta, avertizează Ember, menționând că Spania, de exemplu, a cheltuit mai mulți bani în 2023 pentru a-și gestiona rețeaua de transport deja congestionată decât a investit în dezvoltarea ei
Extinderea rapidă a rețelei este posibilă dacă există voință politică
Raportul notează totuși că există unele semne pozitive, deoarece planurile Operatorilor de Transport și Sistem (OTS) relevă o tendință de creștere a rețelei în următorul deceniu, alături de lucrările pentru reparații și modernizări.
Conform planurilor de rețea din 35 de țări, sunt planificați peste 25.000 de kilometri de linii noi până în 2026. Acestea ar crește lungimea totală a rețelelor naționale de transport cu 5,3%, ajungând la 523.000 de kilometri.
Planurile ambițioase de extindere a rețelei ale mai multor OTS demonstrează că dezvoltarea rapidă a rețelei este fezabilă dacă există o prioritizare politică, a remarcat Ember, care a făcut apel la acțiuni îndrăznețe și la o mai bună planificare a rețelei în Europa în următorii ani.
Autorii raportului au adăugat că este necesar să se integreze și hidrogenul în planificarea rețelei, argumentând că producția și consumul de hidrogen ar avea implicații semnificative pentru rețelele electrice. Deși mulți OTS îl integrează progresiv în planurile lor de rețea, unii dintre ei iau în considerare doar o singură parte a ecuației hidrogenului – fie consumul, fie producția, potrivit Ember.