Reţeta germană împotriva crizei

Căutând o sursă de creştere, pe lângă industria turismului, pentru a umple golul lăsat de prăbuşirea sectorului construcţiilor, guvernul lui Mariano Rajoy a dat lovitura făcând o prioritate naţională din exporturi.

S-ar zice chiar uneori că acesta visează să transforme Spania într-un fel de Germanie de Sud, a cărei economie s-ar baza pe cele câteva mari întreprinderi prezente pe plan internaţional şi pe o reţea densă de IMM-uri (întreprinderi mici şi mijlocii), toate cu privirile ţintite spre în afară. „Singura cale de recuperare economică a Spaniei este piaţa externă”, a recunoscut astfel Jaime Garcia-Legaz, secretar de stat pentru comerţ exterior şi economist, cu ocazia declaraţiilor făcute în iunie.

Într-adevăr, exporturile spaniole au înregistrat o creştere de 17% în 2010 şi de 15% în 2011, o realizare remarcabilă pentru o ţară a cărei competitivitate internaţională s-a erodat treptat după adoptarea monedei euro, şi a cărei economie, bazată în mare parte pe industria de construcţii, a fost izbită din plin de explozia balonului imobiliar, cu patru ani în urmă.

Un 2012 îndoielnic: exporturi puternice, şomaj în creştere

Şi mai bine, se prevede că această creştere va continua şi în 2012, făcând din Spania singura ţară din zona euro, alături de Germania, care şi-a menţinut în ultimii ani cota din exporturile mondiale de bunuri şi servicii, exporturi care au scăzut în Franţa, Italia şi chiar şi în Statele Unite.

Aceste rezultate bune, ţara le datorează marilor companii precum gigantul telecomunicaţiilor Telefonica, grupul energetic Repsol, băncile Santander şi BBVA, constructorii ACS şi Ferrovial sau Inditex, Mango şi Puig, în textile şi parfumuri, care sunt toate competitive pe pieţele mondiale.

Aceste societăţi au depus, în ultimul deceniu, mari eforturi pentru a-şi îmbunătăţi productivitatea. Ele s-au implantat pe pieţe noi, anticipând astfel inversarea conjuncturii spaniole, şi acum profită şi de un câştig de competivitate determinat de uniformizarea salarială cauzată de o rată a şomajului de aproape 25% şi de planurile succesive de austeritate, puse în aplicare din mai 2010.

Nu este de mirare că guvernul lui Mariano Rajoy încearcă acum să urmeze acest exemplu. De câteva săptămâni încoace, nicio conferinţă de presă şi nicio intervenţie publică a primului ministru şi a membrilor guvernului său nu au fost lipsite de cupletul asupra virtuţilor modelului german şi bunelor performanţe ale exporturilor spaniole.

Spania, un brand de dezvoltat

Dl Rajoy a numit chiar în luna iulie un înalt comisar însărcinat cu dezvoltarea brandului „Spania” în străinătate. Carlos Espinosa de los Monteros, de asemenea vice-preşedinte al firmei Inditex (Zara, Massimo Dutti, etc.) are drept misiune de a unifica eforturile întreprinderilor exportatoare şi de a proiecta o imagine pozitivă a ţării în străinătate. I s-a cerut de asemenea să evidenţieze succesele naţionale în interiorul ţării, pentru a „da exemplu”.

Idem pentru diplomaţia spaniolă, care a fost recentrată asupra aspectului comercial. Ministrul de Externe, José Manuel Garcia Margallo, un fost deputat european specialist în chestiuni economice, se consideră aşadar în primul rând drept un reprezentant de lux în serviciul intereselor marilor întreprinderi ale ţării, scrie Presseurop.eu. 

Aceste eforturi se bazează pe fundamente acum solide. Spania, care intrase în criză cu un mare deficit comercial faţă de restul Uniunii Europene, prezintă acum un excedent iar ponderea exporturilor în bogăţia naţională a crescut la aproximativ 20 % din produsul intern brut (PIB), un nivel comparabil cu cel al Franţei.

Dar drumul de străbătut mai este încă lung. În Germania, aproape o treime din activitate se bazează pe exporturi. „Exporturile noastre sunt afectate puternic atunci când, ca şi acum, economiile Vechiului Continent încetinesc”, recunoaşte dl Garcia-Legaz. Soluţia? „Defrişarea de noi pieţe în afara Uniunii Europene”, preconizează secretarul de stat pentru comerţ exterior.

Finanţarea IMM-urilor, inegală de la o ţară la alta

Pe de altă parte, întreprinderile exportatoare oferă doar o mică parte din locurile de muncă din Spania. Şi sectorul nu are dimensiunea necesară pentru a absorbi cele 5.5 milioane de şomeri spanioli, dintre care 1.5 milioane provin din sectorul construcţiilor.

În schimb IMM-urile, pentru care lucrează peste 15 de milioane de oameni şi care ar putea reprezenta o cale de ieşire, întâmpină mari greutăţi pentru a se reorienta spre export. Ele nu reuşesc să găsească finanţările necesare pentru dezvoltarea lor în străinătate. În special pe lângă băncile spaniole în proces de recapitalizare şi care, cel puţin unele dintre ele, luptă la rândul lor pentru supravieţuire.

Actualmente, o IMM spaniolă plăteşte în medie 5.62% rată de dobândă pe trei ani pentru un împrumut sub 250 000 de euro, potrivit cifrelor institutului de statistici european Eurostat. O întreprindere germană se finanţează în medie la 4.4% iar rata scade la 3.23% în Franţa. Guvernul dl Rajoy a promis desigur că va ajuta IMM-urile, dar pentru moment nu a întreprins nicio acţiune concretă.