Rezistenţa faţă de austeritate începe să se facă simţită în sudul Europei

Greva generală neaşteptat de amplă de joia trecută din Spania şi intensificarea opoziţiei faţă de premierul Mario Monti, în Italia, se numără printre semnalele că rezistenţa este în creştere, într-o regiune aflată în centrul preocupărilor privind un reviriment al crizei datoriilor din zona euro, se arată într-o analiză difuzată luni de agenţia de presă internaţională.

Portugalia rămâne, deocamdată, foarte supusă şi chiar Grecia, care a fost în mod repetat scena unor violente proteste stradale, s-a mai liniştit în ultima vreme. Există însă semnale că liderii politici se vor afla în scurt timp în dreptul liniei de tragere, pe plan european, mai ales dacă sunt cerute noi tăieri bugetare pentru a scădea datoria suverană.

Atmosfera pare a fi o combinaţie între două tendinţe opuse – acceptarea mesajului că tăierile drastice sunt singura cale de a salva ţările de la catastrofa economică şi sentimentul tot mai accentuat că populaţiile care au de suferit din cauza privaţiunilor şi a mizeriei nu mai pot suporta noi măsuri de austeritate.

Problema cu care se confruntă politicieni ca Mario Monti şi colegul său spaniol Mariano Rajoy este că aceleaşi măsuri de austeritate impuse pentru a reduce îndatorarea, sub presiunile liderilor din zona euro, ar putea aprofunda recesiunea şi crea nevoia de tăieri şi mai severe. Este posibil să mai fi rămas doar câteva luni ca reformele să înceapă să-şi facă simţite efectele pozitive înainte ca populaţiile din ţările afectate fie să-şi ia revanşa la urne, fie să iasă în stradă.

„Există un fel de acceptare resemnată, care nu înseamnă însă o stare de echilibru. Oamenii se satură să tot fie făcuţi să se simtă vinovaţi pentru situaţia groaznică în care se află”, a spus profesorul Erik Jones, de la Universitatea John Hopkins din Bologna. În opinia sa, populaţiile pot renunţa să-i judece pe politicieni şi accepta sacrificii, dacă ştiu că au de câştigat pe termen lung, însă această situaţie nu se poate prelungi pe termen nedefinit.

„Mai sunt doar circa şase luni până când alegătorii vor începe să-şi îndrepte atenţia către politicieni şi-şi vor da jos lentilele roz, iar odată ce se întâmplă acest lucru vom vedea nu doar numeroase alegeri anticipate, dar şi o intensificare generală a sentimentului de agitaţie, care se va exprima sub forma grevelor şi a altor forme de nesupunere civică”, a apreciat Jones.

Jean Paul Fittousi, profesor de economie la Institutul de Ştiinţe Politice de la Paris, a remarcat la rândul său, la o recentă conferinţă consacrată afacerilor desfăşurată în nordul Italiei, că măsurile de austeritate sunt „o abordare periculoasă care poate declanşa nelinişte socială”.

„Mulţi oameni acceptă austeritatea şi reformele economice ca pe un fel de pedeapsă divină. Dar dacă şomajul continuă să se menţină la un nivel ridicat, sunt convins că protestele sociale vor lua avânt”, a estimat Jose Antonio Garcia Rubio, secretar economic în cadrul Stângii unite, formaţiune de stânga care a obţinut un scor bun la alegerile generale din noiembrie din Spania.

Premierul Mariano Rajoy a suferit la 25 martie un neaşteptat eşec în alegerile regionale din Andaluzia, încă un semn că spaţiul său de manevră nu este chiar atât de mare cât ar fi putut să creadă.

În ce-l priveşte, premierul italian, fostul comisar european Monti, deşi expertiza sa economică şi acţiunile ferme în faţa crizei i-au atras elogii pe plan european, întâmpină, la rândul său probleme în ultima vreme în legătură cu reforma pieţei muncii, aflată în centrul programului său în vederea relansării creşterii în Italia. Sindicatele au în plan proteste şi o grevă generală, rata de aprobare a premierului a scăzut şi, în plus, a intrat în contradicţii cu partidele politice de care depinde pentru aprobarea legilor.

Politicienii vor fi probabil pedepsiţi şi în Grecia, unde la 6 mai vor avea loc alegeri, după ce electoratul a fost obligat să înghită noi tăieri de pensii, salarii şi servicii, în schimbul unui al doilea pachet de ajutor internaţional.

Portughezii au fost cei mai resemnaţi în faţa austerităţii impuse tot în contextul unui plan de salvare internaţional, iar greva generală de la 22 martie nu a avut un impact major asupra economiei. Totuşi, după cum a remarcat Antonio Costa Pinto, profesor la Institutul de ştiinţe sociale de la Lisabona, această stare de resemnare nu va dura la nesfârşit.

„Nemulţumirea există, aşa încât dacă nu sunt semne de îmbunătăţire a situaţiei, dacă încetinirea de pe plan european nu permite o relansare a economiei portugheze spre sfârşitul acestui an, starea de acceptare va fi greu să se susţină, mai ales dacă vor fi necesare noi măsuri de austeritate”, a spus profesorul portughez.

Imaginea este valabilă pentru întreaga Europă. „Oamenii acceptă austeritatea, social şi politic, dar este nevoie de lumină la capătul tunelului. Creştere, locuri de muncă, venituri, sau probleme politice şi sociale – demonstraţii, greve, guverne slabe care eşuează”, a explicat economistul Nouriel Roubini – supranumit „Dr. Doom” după ce a prevăzut venirea crizei subprime -, la conferinţa de vinerea trecută de la Cernobbio.