Preţurile de consum din zona euro au înregistrat în octombrie cea mai lentă creştere din ultimii patru ani, de 0,7%, cu mult sub ţinta BCE de sub 2%.
Şeful BCE poate să reducă dobânda de politică monetară, aflată deja aproape de zero, să suplimenteze lichidităţile, măsură care ar putea să nu ducă la creşterea preţurilor, sau să ignore propria definiţie a stabilităţii preţurilor, potrivit analiştilor unor bănci precum JPMorgan Chase & Co. şi BNP Paribas.
Încetinirea creşterii preţurilor se poate transforma într-o spirală negativă a acestora (deflaţie) care să afecteze redresarea economică în zona euro.
Zona euro a ieşit din recesiune în trimestrul al doilea, după şase trimestre de contracţie economică, dar şomajul se află la un nivel record, iar creditarea este în scădere.
Euro a scăzut vineri cu 0,5%, la 1,3523 dolari pe unitate, şi se îndreaptă spre cel mai mare declin săptămânal din ultimele nouă luni.
Datele referitoare la inflaţie, publicate de Eurostat, au alimentat speculaţiile că BCE ar putea să reducă dobânda cheie, în prezent de 0,5%, să suplimenteze lichidităţile în sistemul financiar, sau să facă achiziţii de obligaţiuni similare cu cele ale Rezervei Federale americane.
Bank of America, UBS şi Royal Bank of Scotland Group anticipează că BCE va reduce dobânda cheie la reuniunea de săptămâna viitoare. BNP Paribas, Societe Generale, JPMorgan Chase şi Scotiabank estimează să reducerea va avea loc în decembrie, când BCE va publica noi estimări economice.
„Inflaţia se menţine în mod constant sub ţinta BCE de sub 2%, nivel care asigură, potrivit instituţiei, stabilitatea preţurilor. În plus, aprecierea euro determină o înăsprire a condiţiilor financiare şi monetare în uniunea monetară”, a declarat Ken Wattret, economist şef pentru zona euro la BNP Paribas în Londra.
Moneda unică europeană s-a apreciat cu peste 4% faţă de principalele monede, de la sfârşitul lunii martie, iar săptămâna trecută a atins un maxim al ultimilor doi ani.
O apreciere de 10% a euro ar avea un efect similar cu majorarea dobânzii cheie cu 0,5%-1%, potrivit calculelor Nordea Markets de luna trecută.
Erik Nielsen, economist şef la UniCredit în Londra, consideră că o astfel de apreciere a euro ar avea un impact de 0,8% din PIB-ul zonei euro, pe parcursul a doi ani, cel mai mult în primele 12 luni.
BCE a respins apelurile pentru aplicarea unei suplimentări a lichidităţilor în stil american şi a optat în schimb pentru accesul nelimitat al băncilor la lichidităţi, pe o perioadă de trei ani.
Economia zonei euro depinde în proporţie de 70% de finanţarea prin credite bancare, astfel că politica achiziţiilor de obligaţiuni este mai dificil de aplicat. În SUA, 70% din finanţare este realizată prin emiterea de obligaţiuni.