„În 2020, rata de creştere a populaţiei globale a scăzut sub 1% pe an pentru prima dată după 1950”, se arată în raportul citat de Agerpres.
În ciuda diferenţelor regionale, John Wilmoth, directorul Diviziei pentru Populaţie a ONU, vede oportunităţi în această încetinire pentru ţările în curs de dezvoltare. Dincolo de lupta împotriva sărăciei şi foametei, ar putea exista beneficii şi în privinţa educaţiei, deoarece mai puţini copii înseamnă o mai mare atenţie acordată fiecărui copil.
„Când dimensiunea medie a unei familii scade, devine posibil deopotrivă pentru familii şi societăţi să investească mai mult în fiecare copil şi să dezvolte calitatea educaţiei şi capitalul uman al populaţiei”, a declarat Wilmoth pentru DPA.
În acelaşi timp, o rată a naşterilor mai scăzută înseamnă o populaţie mai îmbătrânită şi o proporţie mai mare de populaţie aflată la vârsta la care are nevoie de asistenţă. Acest lucru va fi afectat de asemenea de o creştere a speranţei de viaţă de la 72,8 în 2019 la 77,2 în 2050, estimează ONU.
Tot mai multe ţări cu venituri mari vor intra pe direcţia scăderii populaţiei, aşa cum se întâmplă deja cu Japonia. Pentru a menţine o rată stabilă de creştere, ţări precum Germania vor fi nevoite să se bazeze pe migraţie.
În ciuda încetinirii ritmului de creştere, ONU se aşteaptă ca populaţia globală să treacă de pragul de opt miliarde până la finalul anului, probabil în jurul datei de 15 noiembrie.