Rolul nefast al corupţiei în Uniunea Europeană

Potrivit indexului corupţiei publicat de „Transparency International”, care cuprinde 183 de ţări, probleme există şi în Ungaria, Bulgaria, Croaţia, Cehia şi Italia. Grecia se află pe locul 80 al listei TI. Nici Germania nu este incoruptibilă – ea şi-a asigurat o poziţie de mijloc în clasamentul european, în vreme ce la nivel mondial ocupă un deloc onorabil loc 14, relateaza Deutsche Welle.

„Anual, corupţia produce pagube de 120 de miliarde de euro economiei comunitare”, sublinia comisarul european pentru afaceri Interne Cecilia Malmström. „Ceea ce reprezintă aproape un procent din Produsul Intern Brut al UE, respectiv bugetul întregii comunităţii pe aproape un an.” Deşi există diferenţe de stil şi complexitate, corupţia ca fenomen permanent afectează în egală măsură statele membre ca şi statele de la graniţele Uniunii Europene. Investiţiile scad, piaţa internă suferă şi finanţele publice sărăcesc acolo unde corupţia dictează.

Se caută o strategie comună

Autorităţile unionale sunt obligate să acţioneze. În caz contrar, sunt pericilitate credibilitatea şi încrederea cetăţenilor. Potrivit celor mai recente sondaje comandate de Comisia Europeană, cetăţenii susţin că nivelul corupţiei a crescut în ultimii trei ani. Aproape trei sferturi dintre cei chestionaţi consideră corupţia drept problemă permanentă şi cred că funcţionarii şi membrii guvernelor sunt coruptibili.

În plus, mulţi experţi reclamă lipsa unor progrese reale. „Nu au fost luate măsuri care să soluţioneze problemele”- e critica adusă UE de către Dominik Enste, de la Institutul pentru economia germană din Köln. Unele state şi-au propus combaterea reală a corupţiei şi a economiei subterane, dar acţiunile sunt mai degrabă singulare. „Şi totuşi, subiectul se bucură de multă atenţie, astfel încât datele puse la dispoziţie de diferite state nu sunt acceptate necondiţionat. ” Enste aminteşte şi de Grecia care şi-a asigurat accesul în Uniunea Europeană pe baza unor bilanţuri false. Şi Nienke Palstra de la „Transparency International” manifestă rezervă: „Salutăm importanţa pe care o câştigă combaterea corupţiei, dar promisiunile trebuie acoperite de fapte.”

Lipseşte voinţa politică

Statele comunitare au conştientizat de mult care sunt rădăcinile corupţiei şi ce ar trebui schimbat. Lipseşte însă voinţa politică. „Una din cele mai importante provocări este angajamentul slab al politicienilor în combaterea corupţiei.” se plânge şi comisarul european Malmström. Deşi există cadrul legislativ internaţional şi european, „asistăm la abordări foarte diferite în anumite state membre”.
De abia la mijlocul anului trecut, Uniunea Europeană a prezentat un pachet propriu de măsuri împotriva corupţiei. O noutate în cadrul strategiei o reprezintă Raportul european despre combaterea corupţiei, care „în viitor va prezenta deficitele şi punctele slabe în cele 27 de state membre, ca şi disponibilitatea politicienilor de a acţiona”, explică Malmström. Raportul, bazat printre altele pe analize şi informaţii ale institutelor publice precum şi pe informaţiile livrate de experţi independenţi, va fi publicat din doi în doi ani. Atât cercetătorul Enste cât şi angajata Transparency International, Palstra, consideră măsurile ca fiind un pas important, dar nu decisiv. La nivel european, de exemplu, lipsesc posibilităţile pedepsirii în justiţie a corupţilor dovediţi.

Frână în calea extinderii

Corupţia întârzie şi extinderea Uniunii Europene, pentru că state candidate precum Croaţia sau Serbia au intrat de mult în vizorul observatorilor, după cum constată Enste. „Se poate constata de pe acum o frânare a procesului de aderare”. Ceea ce nu este neapărat un dezavantaj. Respectarea criteriilor de aderare „ar putea proteja Uniunea Europeană de probleme precum criza datoriilor sau cele cu care se confruntă sudul continentului. Şi Nienke Palstra crede în şansele oferite de criză. În opinia ei, negocierile de aderare sunt „o ocazie unică” pentru a continua reformele.

Raportul european asupra combaterii corupţiei, care va fi prezentat pentru prima oară în 2013, ar putea spori presiunile politice. Posibili candidaţi vor încerca să nu apară în listele negre. În centrul raportului se vor afla, în mod sigur, şi România şi Bulgaria. Amânarea aderării la spaţiul Schengen a intrat în stand by după veto-ul exprimat de Olanda. Ambele state trebuie să progreseze în reforma justiţiei şi combaterea corupţiei şi a criminalităţii organizate. Dacă raportul nu le va fi favorabil, românii şi bulgarii riscă să râmână pe termen lung în afara spaţiului de liberă circulaţie.