România are cea mai mică amprentă ecologică din UE – Raportul Planeta Vie 2014

‘Printr-un calcul simplu, raportând suprafaţa Planetei la numărul de locuitori ai acesteia, rezultă o suprafaţă de teren de care este nevoie, pentru a se asigura necesarul de resurse şi pentru a se neutraliza deşeurile generate de consumul nostru. Astfel, se calculează amprenta ecologică (ecological footprint), index ce măsoară presiunea pe care omenirea o exercită asupra ecosistemelor’, se explică în comunicatul realizatorilor studiului, scrie Agerpres.

Potrivit lui Magor Csibi, directorul WWF-România, rezultatul are de-a face mai mult cu prăbuşirea industriei decât cu viziunea strategică a guvernelor. ‘Deşi s-au făcut câţiva paşi pe traiectoria sustenabilităţii în ce priveşte gestionarea pădurilor şi a râurilor, lipseşte abordarea holistică, ce încorporează schimbările climatice şi protejarea naturii, în general, în procesele de planificare generală’, consideră Csibi.

Acesta a adăugat că provocarea este, pentru România şi pentru restul lumii, să crească prosperitatea economică în mod semnificativ, fără să crească amprenta de carbon. ‘Pentru a reuşi, e nevoie de concentrare de eforturi şi atenţie asupra tehnicilor şi practicilor sustenabile moderne şi o prioritizare a eficienţei energetice. Din fericire, românii sunt din ce în ce mai preocupaţi de starea mediului înconjurător, tot mai proactivi când vine vorba de a schimba lumea din jur. Împreună cu ei, sperăm să putem lupta pentru societatea pe care ne-o dorim, pentru o ţară ce respectă oamenii şi natura’, afirmă Csibi.

Din datele Raportului citat reiese faptul că fauna sălbatică a lumii s-a redus cu mai mult de jumătate în 40 de ani, în timp ce amprenta ecologică (ce măsoară presiunea omenirii asupra naturii) îşi continuă trendul ascendent, în sensul în care trăim şi consumăm resursele ca şi cum am mai avea o planetă la dispoziţie.

Conform raportului, populaţiile de peşti, păsări, mamifere, amfibieni şi reptile s-au redus cu 52% din anul 1970. De asemenea, se constată un declin cu 76% al speciilor de apă dulce, pierderea medie fiind aproape dublă faţă de speciile terestre şi marine. Majoritatea acestor pierderi este concentrată în regiunile tropicale, cel mai puternic în America Latină.

Pe de altă parte, studiul arată o ameninţare importantă la adresa biodiversităţii, alături de pescuit şi vânătoare. În plus, ariile protejate care sunt administrate corect şi eficient pot susţine fauna sălbatică, iar un exemplu îl reprezintă creşterea populaţiilor de tigri din Nepal din ultimii ani.

‘(…) cerinţa umanităţii este cu 50% mai mare decât capacitatea de regenerare a planetei. Ar fi nevoie de 1,5 planete pentru producerea tuturor resurselor necesare pentru a răspunde nevoilor actuale ale omenirii. Acest exces global înseamnă, de exemplu, că tăierile de păduri se fac într-un ritm mai rapid decât cresc arborii, pomparea apei dulci se realizează cu o viteză mai mare decât capacitatea de restocare a acesteia în rezerve subterane, iar emisiile de dioxid de carbon depăşesc capacitatea de absorbţie pe care o are natura’, se arată într-un comunicat de presă al WWF-România.

Cele 10 ţări cu cele mai mari amprente pe cap de locuitor sunt Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Danemarca, Belgia, Trinidad şi Tobago, Singapore, Statele Unite ale Americii, Bahrain şi Suedia.

Raportul ‘Planeta Vie’, publicat la o lună după ce un studiu al Naţiunilor Unite avertiza asupra creşterii impactului schimbărilor climatice, arată că peste 200 de bazine hidrografice care alimentează mai mult de 2,5 miliarde de oameni se confruntă cu deficit de apă cel puţin o lună pe an.

‘O soluţie pentru controlul acestor tendinţe o reprezintă negocierea constructivă a unei înţelegeri internaţionale în ceea ce priveşte schimbările climatice. Realizarea unui acord global care favorizează o economie bazată pe reducerea emisiilor de carbon este esenţială, ţinând cont de faptul că utilizarea combustibililor fosili este în prezent factorul cu ponderea cea mai mare în Amprenta Ecologică’, se menţionează în Raport.

Pe marginea acestor cifre şi rezultate, WWF propune modelul One Planet (O singură planetă), ce se bazează pe principiul ‘alegeri mai bune’, aplicat la toate nivelurile, de la cel individual, la cel politic şi economic. Organizaţia de mediu aminteşte că este necesar să se investească în capitalul natural, respectiv: extinderea suprafeţelor de arii protejate, conservarea şi regenerarea pădurilor, un management corespunzător al resurselor de apă, protejarea speciilor sau reconstrucţia zonelor umede. Totodată, este nevoie de practici agricole sustenabile, dar şi activităţi de producţie care menţin un echilibru între integritatea ecosistemelor şi productivitatea pe termen lung, cum este schema de certificare FSC (Forest Stewardship Council).

Raportul ‘Planeta Vie’ reprezintă o analiză ştiinţifică şi, în acelaşi timp, o sursă globală de referinţă, care prezintă starea de sănătate a planetei, precum şi impactul activităţilor umane asupra acesteia. Raportul este realizat de către WWF, în colaborare cu Zoological Society of London şi Global Footprint Network.

Cercetarea a fost publicată pentru prima oară în anul 1998, fiind reluată o dată la doi ani. Cea de-a zecea ediţie, lansată la finele lunii septembrie 2014, se bazează pe tema ‘Specii şi habitate, oameni şi locuri’ şi arată, prin studii de caz punctuale, care sunt efectele declinului ecologic asupra lumii, aşa cum este cunoscută astăzi. Raportul analizează peste 10.000 de specii de vertebrate, în intervalul de timp 1970 – 2010, prin intermediul Indexului Planeta Vie, ce reflectă starea de sănătate a ecosistemelor.

Înfiinţată în anul 1961, WWF este cea mai importantă organizaţie internaţională care derulează proiecte pentru conservarea naturii, în peste 100 de ţări. Misiunea WWF la nivel global este să oprească degradarea mediului înconjurător şi să construiască un viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura.

Global Footprint Network promovează o economie sustenabilă promovând conceptul de Amprentă Ecologică, un instrument de măsurare a sustenabilităţii. Alături de partenerii săi, reţeaua coordonează activităţi de cercetare, dezvoltă standarde metodologice şi asigură factorilor de decizie resurse considerabile pentru a ajuta economia să funcţioneze în limitele ecologice ale Pământului.