Alte state UE unde consumul individual efectiv per capita a crescut clar în ultimii ani sunt Bulgaria (de la 58% din media UE în 2019, până la 65% din media UE în 2021), Croaţia (de la 67% până la 72%), Letonia (de la 71% până la 76%), Estonia (de la 76% până la 80%), Polonia (de la 80% până la 84%), Lituania (de la 93% până la 97%) şi Danemarca (de la 115% până la 119%).
Pe de altă parte, cele mai semnificative scăderi ale consumului individual efectiv per capita raportate la media din UE s-au înregistrat în Irlanda (de la 94% din media UE în 2019 până la 88% în 2020), Spania (de la 91% în 2019 până la 85% în 2021) şi Malta (de la 86% până la 83%).
În anul 2021, consumul individual efectiv (AIC) per capita varia între 65% din media UE în Bulgaria şi 144% din media UE în Luxemburg. Nouă state membre UE au avut un consum per capita mai mare decât media din UE în 2019 şi restul de 18 state membre au fost sub media din UE.
Cel mai mic nivel al consumului individual efectiv per capita se înregistra în Bulgaria (35% sub media UE), Ungaria (30% sub media UE), Slovacia (29% sub media UE), Croaţia (28% sub media UE) şi Grecia (25% sub media UE).
În varianta mai cunoscută de măsurare a nivelului de trai, calculată în PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare standard (PPS), în 2021 România avea un PIB per capita de 74% din media UE, în creştere faţă de 73% din media UE în anul 2020.
În 2021, Luxemburg şi Irlanda erau pe primele locuri în UE după indicatorul PIB per capita exprimat în PPS, cu 168% respectiv 119% mai mare decât media din UE. La polul opus, pe ultimele locuri în UE sunt Bulgaria (43% sub media din UE), Grecia (36% sub media din UE) şi Slovacia (31% sub media din UE).
PIB-ul per capita în Polonia, Portugalia, Ungaria, România, Letonia şi Croaţia este mai mic cu 30% faţă de media din UE.
Deşi PIB-ul pe cap de locuitor este deseori folosit ca indicator al nivelului de bunăstare al ţărilor, acesta nu este în mod necesar un indicator adecvat pentru nivelul de trai efectiv al gospodăriilor. Pentru acest din urmă scop, un indicator mai bun poate fi consumul individual efectiv (AIC) pe cap de locuitor care constă în bunuri şi servicii efectiv consumate de persoane, indiferent dacă bunurile şi serviciile respective sunt achiziţionate şi plătite de gospodării, de Guvern sau de instituţii fără scop lucrativ. La efectuarea comparaţiilor internaţionale ale volumului, AIC este adesea considerat ca fiind măsura cea mai potrivită, deoarece nu este influenţat de faptul că organizarea unor servicii importante consumate de gospodării, precum serviciile de sănătate şi de educaţie diferă mult de la o ţară la alta.