România, de 40 de ani membru al FMI

În urmă cu 40 de ani, România negocia, la Washington, pentru prima dată, condiţiile de aderare la Fondul Monetar Internaţional şi BIRD, decizia acesteia fiind o mişcare surpriză pentru ţările din blocul comunist CAER, de la acea vreme.

Acordul a fost semnat de ministrul de finanţe Florea Dumitrescu, care ulterior devine guvernator al Băncii Naţionale.

Cel mai important subiect al negocierilor era stabilirea cotei de capital de participare, mărimea şi forma de depunere. 

Reglementările FMI prevedeau că fiecare ţară care doreşte să devină membru trebuie să depună 90 la sută din cotă la FMI, în aur fizic. Negocierile au fost dificile, pe fondul disputelor între marile puteri economice privind rolul monetar al aurului, dar, în final, după semnarea oficială a acordului de aderare, Banca Mondială a propus României un credit de un miliard de dolari, însă nu s-a materializat niciun acord de împrumut, la acel moment.

Ulterior, după informarea partenerilor săi din CAER, cu privire la situaţia nou generată de aderarea la instituţia financiară internaţională, România a beneficiat de credite de la FMI şi Banca Mondială în valoare de aproximativ 6 miliarde de dolari.

Primul acord stand-by între România şi FMI a fost aprobat la 3 octombrie 1975 şi a fost finalizat cu succes la 2 octombrie 1976. România a primit atunci 95 milioane DST (Drepturi Speciale de Tragere). Au urmat alte acorduri în 1977 şi 1981.

Începând cu anul 1991, asistenţa financiară acordată de FMI s-a concretizat în aprobarea unui număr de nouă aranjamente stand-by, potrivit datelor publicate de Banca Naţională a României. Primul acord încheiat cu FMI după 1990 pe care România a reuşit să îl ducă până la capăt cu Fondul Monetar Internaţional este cel intrat în vigoare în octombrie 2001 şi încheiat în 2003.

La 4 mai 2009, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat solicitarea României privind încheierea unui aranjament stand-by pentru o perioadă de doi ani, în valoare de 11,4 miliarde DST (aproximativ 12,9 miliarde euro sau 17,1 miliarde dolari SUA) şi eliberarea primei tranşe în valoare de 4,37 miliarde DST (aproximativ 4,9 miliarde euro sau 6,6 miliarde dolari SUA). Din acest aranjament s-au tras 7 din cele 8 tranşe prevăzute, însumând 10,57 miliarde DST (aproximativ 11,9 miliarde euro). În ceea ce priveşte cea de-a 8-a tranşă, aceasta a fost considerată, la solicitarea autorităţilor române, ca fiind de tip preventiv şi, în contextul evoluţiilor macroeconomice favorabile, nu a fost trasă. 

În şedinţa din 25 martie 2011, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat încetarea mai devreme a acordului precedent şi încheierea unui nou aranjament stand-by cu România, de tip preventiv, pentru o perioadă de 24 luni, în suma de 3.090,6 milioane DST (aproximativ 3,5 miliarde euro), reprezentând 300% din cota României la FMI. Data intrării în vigoare a acestui aranjament este 31 martie 2011. La 28 septembrie 2012, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a analizat rezultatele celei de-a şasea evaluări privind îndeplinirea criteriilor de performanţă asumate de România în cadrul ultimului aranjament, punând la dispoziţia ţării noastre a şaptea tranşă, în valoare de 430 milioane DST. Autorităţile române au informat FMI ca nu intenţionează să efectueze nici această tragere. 

Cât priveşte încheierea unui nou acord cu FMI, în luna noiembrie a acestui an, reprezentanţii delegaţiei comune a Fondului Monetar Internaţional, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale au arătat că România va trebui să-şi îndeplinească angajamentele existente pentru a putea încheia un nou acord, având în vedere că, în cadrul actualului program, mai multe reforme structurale nu au fost finalizate conform graficului stabilit.

Pe de altă parte, România trebuie să ramburseze anul viitor către Fondul Monetar Internaţional peste 4,2 milioane DST (1 DST – 5,5274 lei la cursul Băncii Naţionale din 14 decembrie – n.r.), un vârf de plată pentru următorii patru ani.