Ieşi deochi dintre ochi, din gene, din sprancene….e începutul unui descântec de care mulţi dintre noi am avut nevoie vreodată. Descântecul e foarte vechi şi nu numai noi românii avem parte de el, ci toate popoarele lumii. Pare paradoxal, dar, noi, suntem campioni la crezut în deochi şi descântece. Nici alţii nu stau mai rău, chiar deloc. Peste tot în lume, oamenii cred în astfel de practici. Deochiul, bobii, cititul în cositor par a fi alternative pentru boli la care medicina n-a găsit explicaţii. Sau explicaţia doctorilor n-a oferit multumire.
Sătui să tot aştepte minuni de la stăpânii aleşi prin vot, românii stau cu un ochi pe cer şi cu altul la minunile pământeşti. Aşa se face că românii au devenit adepţi ai misticismului. Potrivit unui studiu realizat de Fundaţia Soros, peste 90 la sută dintre români sunt convinsi că există Dumnezeu. În acelaşi timp, însă, mulţi cred şi în existenţa unor ritualuri care nu au nicio legatură cu creştinismul. Astfel, pe lângă Dumnezeu, 60 la sută mai cred şi în deochi, 47 la sută în oameni cu puteri speciale, cum ar fi tămăduitorii sau clarvăzătorii. 25 la sută dintre romani consideră că vinovate pentru răul care li se întamplă sunt astrele aliniate potrivnic, iar 23 la sută sunt convinşi că există extratereştrii.
Psihiatrul Cristian Andrei explică situaţia: „Capcana noastră, a românilor, vine şi dintr-o caracteristică a culturii naţionale. Noi suntem un popor emotiv şi cu o inteligenţă emoţională mai mare decât a altor culturi. Ca atare, credem în mai multe lucruri, deci suntem dispuşi să credem anumite lucruri ciudate fără să mai verificăm„.
Superstiţia spune că vrăjile şi deochiul pot fi desfăcute doar de descântece. Rostirea descântecului este încă din antichitate apanajul unor iniţiaţi care-l oficiază ca pe un ritual magic. Scopul descântecului este vindecarea unor boli, alungarea duhurilor necurate, întoarcerea vrăjilor trimise peste oameni şi animale. Se spune că pot fi vindecaţi sau scăpaţi de legături necurate doar cei care cred în puterea actului terapeutic magic.
„Când ţi se ghiceşte în cositor de exemplu…. Cositorul este un metal care se topeşte uşor, se răspândeşte în diverse forme şi atunci îţi este foarte uşor să interpretezi ce face cositorul. Există în psihologie un test care îi arată pacientului pete fără sens, pe care le interpretează în funcţie de tendinţele lui personale şi zice: văd doi oameni care se bat sau un om care se joacă cu un căţel. Tot aşa omul interpretează bobii, cositorul, formele din cafea„, mai spune psihiatrul Cristian Andrei.
Dacă descântecele, vechi de când lumea şi pământul, şi-au făcut treaba, rămâne de văzut. Însa, în studiile de specialitate, bioenergia e, fără doar şi poate, o medicină alternativă, la care românii apelează la fel de mult. Spre deosebire de descântece, şedinţele de bioenergie îţi garantează cel puţin un tonus mai bun. Iar veştile, nu-s la fel de proaste precum cele din bobi.
„Am avut un caz de ciroză hepatică la o bătrânică. A venit la noi externată din spital, cu dureri foarte mari. Ştia că trebuie să moară, am simţit instinctual să pun mâna în zona ficatului, o ora-doua-trei , după şapte zile s-a dus la control şi a rămas surprinsa că nu s-a întâmplat ce aştepta lumea„, spune bioenergoterapeutul Iulian Troboi Alexandrescu. Şi în acest caz, rolul cel mai important îl are cel afectat. Dacă pacientul crede cu tărie în efectele terapeutului, poate fi vindecat.
Românii aplică însă principiul biblic „crede şi nu cerceta” unde le vine lor mai bine. Creştini prin definiţie, românii reuşesc perfect să-l amestece pe Dumnezeu în toate lucrurile care le creează confort. În fond, toate aceste alternative de vindecare sunt fotografii perfecte ale minţii care se încăpăţânează să creadă. Ori a crede, nu e neapărat, sau nu întotdeuna un pacat.
„În ceea ce priveşte credinţa, există bunul simţ care îţi arată, de exemplu, că dacă un obiect stă să cadă de pe masă, ar trebui să-l pui mai pe mijlocul mesei. Bunul simţ e prezent la toţi oamenii de când sunt micuţi şi dacă cineva încalcă bunul simţ ar trebui să te gândeşti că trebuie să verifici. Ar trebui să citim, să ne informăm şi ar trebui să credem mai degrabă în cei care ne iubesc, nu în cei care se iubesc pe ei„, concluzionează medicul Cristian Andrei.