România nu a transpus directiva MiFID II privind operaţiunile cu instrumente financiare. Proiectul legii, în faza finală de aprobare la Guvern

Economica.net
04 01. 2018
lighting_calculation_1000_03720400

‘Transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor MiFID II urmează să fie asigurată prin Legea privind pieţele de instrumente financiare, proiect legislativ care se află în fază finală de aprobare în Guvern, urmând să parcurgă procedura

legislativă în cadrul Parlamentului. În data de 20 februarie 2017, Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a transmis spre promovare prima formă a proiectului de lege către Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de iniţiator, iar până la sfârşitul anului 2017, proiectul de lege a primit avizele ministerelor şi autorităţilor competente’, potrivit informaţiilor furnizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) la solicitarea AGERPRES.

Principalele modificări propuse de proiectul de Lege, derivate din transpunerea MiFID II, sunt: mutarea tranzacţiilor OTC (over-the-counter) pe locurile de tranzacţionare prin instituirea obligaţiei de tranzacţionare pe acestea pentru anumite instrumente financiare de natura acţiunilor şi derivatelor şi înfiinţarea unui nou loc de tranzacţionare – sistemul organizat de tranzacţionare (SOT) – pentru alte instrumente decât cele de capital; promovarea competiţiei în tranzacţionare şi în compensare prin solicitările adresate locurilor de tranzacţionare şi contrapărţilor centrale de a acorda acces nediscriminatoriu şi transparent; extinderea gamei instrumentelor financiare pentru a include şi certificate de emisie de gaze cu efect de seră şi derivatele pe acestea; extinderea listei serviciilor şi activităţilor de investiţii cu administrarea de SOT.

De asemenea, modificările propun instituirea de noi entităţi ca urmare a extinderii obligaţiilor de raportare a tranzacţiilor: mecanismul de publicare aprobat (APA) – publică rapoarte de tranzacţionare în numele unor firme de investiţii; furnizorul de sisteme centralizate de raportare (CTP) – colectează rapoartele de tranzacţionare de la pieţele reglementate, sistemele multilaterale de tranzacţionare, SOT-uri şi APA şi le consolidează într-un flux continuu de date electronice în timp real pentru a oferi informaţii vizând preţul şi volumul pentru fiecare instrument financiar; mecanismul de raportare aprobat (ARM) – raportează tranzacţiile către autorităţile competente sau către ESMA, în numele firmelor de investiţii.

Potrivit datelor ASF, prin implementarea directivei europene se doreşte sporirea transparenţei prin extinderea cerinţelor pre- şi post-tranzacţionare la alte instrumente de capital de natura acţiunilor (de exemplu: certificate de depozite pentru acţiuni, fonduri tranzacţionate la bursă şi certificate) şi la alte instrumente financiare decât cele de capital (de exemplu: obligaţiuni, produse financiare structurate, certificate de emisii şi derivate); în ceea ce priveşte pieţele de instrumente financiare derivate pe mărfuri, introducerea de prevederi referitoare la raportarea poziţiilor, precum şi la reducerea riscului sistemic şi a activităţii speculative prin limitarea cantitativă a poziţiilor deţinute; îmbunătăţirea protecţiei investitorilor, prin stabilirea unor cerinţe mai stricte pentru administrarea portofoliului, consultanţa de investiţii şi oferta de produse financiare complexe, ca de exemplu produsele structurate.

‘În baza tratatelor UE, Comisia poate iniţia proceduri judiciare (numite proceduri de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor) împotriva unui stat membru care nu aplică legislaţia UE. Astfel, Comisia poate introduce o acţiune la Curtea de Justiţie care, în anumite cazuri, poate impune sancţiuni financiare. Dacă statul membru în cauză nu comunică măsurile prin care transpune integral dispoziţiile directivelor, Comisia poate iniţia o procedură formală de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor. Procedura urmează o serie de etape prevăzute în tratatele UE, fiecare dintre ele încheindu-se cu o decizie oficială’, se mai arată în răspunsul oferit de ASF.

Conform Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, doar 18 state europene au notificat până în acest moment măsuri de transpunere a prevederilor MiFID II, precizează ASF.

Directiva europeană MiFID II a intrat în vigoare la data de 3 ianuarie 2017.

Noile reglementări au suferit deja o întârziere de un an din cauza complexităţii lor, iar organismele de reglementare au fost nevoite să emite o serie de recomandări de ultim moment către băncile şi companiile de intermediere financiară pentru a evita blocarea tranzacţiilor şi a clama îngrijorările celor care nu sunt pregătiţi în totalitate, potrivit Reuters.

Noua directivă transformă în mod profund regulile care guvernează operaţiunile cu diferite tipuri de instrumente financiare în Europa, având drept obiectiv îmbunătăţirea transparenţei şi reducerea costurilor pentru investitori. Băncile vor trebui să transmită mai multe informaţii autorităţilor de supraveghere şi să pună la punct sisteme de tarifare mai clare pentru diferitele lor produse.

Băncile şi firmele de tranzacţionare au cheltuit milioane de euro pentru a se pregăti pentru data de 3 ianuarie, când intră în vigoare directiva MiFID II. Un raport elaborat de Expand, divizie a Boston Consulting Group şi IHS Markit, subliniază că marile bănci globale şi societăţi de gestionare de active au cheltuit 2,1 miliarde de dolari anul trecut pentru a se conforma noilor reguli.

Tranzacţiile cu acţiuni, obligaţiuni, produse derivate, materii prime şi alte active trebuie toate declarate către depozitarul central, ceea ce va oferi regulatorilor datele necesare pentru a supraveghea şi identifica formarea bulelor speculative, în ideea de a evita repetarea unei crize similare cu cea din 2007-2009.

Odată cu intrarea în vigoare a directivei MiFID II, miercuri, 3 ianuarie, gestionarii de fonduri şi alţi actori de pe piaţă vor trebui să raporteze până la 65 de biţi de date în primele 15 minute care urmează unei tranzacţii, în caz contrar riscând să fie amendaţi.