România nu a transpus Directiva privind practicile comerciale neloiale, în termen. Cum ar trebui să funcționeze relația cumpărător-retailer, cazul Danemarcei

România trebuia să adopte și să publice, până la 1 mai 2021, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma Directivei privind practicile comerciale neloiale ( Directiva 633/2019). Numai că, în momentul de față, proiectul de lege prin care se va face transpunerea nu a intrat nici măcar în analiza parlamentarilor din Camera Deputaților. Aceasta în condițiile în care, în data de 26 aprilie, Senatul a adoptat o variantă și a făcut adresa pentru transmiterea inițiativei legislative către Camera Deputaților, care este decizională.

Amintim că, potrivit legislației comunitare, fiecare directivă prevede un termen de transpunere, ceea ce înseamnă că până la acea dată statele membre trebuie să trimită Comisiei textul măsurilor naționale de transpunere, care integrează dispozițiile directivei în legislația națională. Altfel, statul respectiv riscă deschiderea unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru „neîndeplinirea obligației de comunicare a măsurilor”. Comisia poate iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și în cazul transpunerii incorecte a directivelor.

În plus, există reacții din partea marilor retaileri nemulțumiți de varianta adoptată de senat.

Citește și: 

Cum s-a transpus Directiva privind practicile comerciale neloiale. Cazul Danemarca

Danemarca a publicat în Monitorul Oficial legea ce transpune Directiv 633/2019 pe ultima sută de metri, în data de 28 aprilie.

Acolo se reglemeantează relația dintre furnizori și retaileri în condițiile în care furnizorul are o cifră de afaceri anuală de până la 350 de milioane de euro, iar cumpărătorul are o cifră de afaceri anuală de peste 2 milioane de euro și în care produsele urmează să fie livrate în mod regulat în cadrul unui contract de furnizare. La noi, așa cum arată varianta votată în Senat, legea reglementează relația dintre furnizori și cumpărători ținând cont de anumite praguri – pornind de la o cifră de afaceri ce nu depășește 2 milioane de euro.

În ceea ce privește practicile comerciale interzise, în legea din Danemarca sunt enumerate următoarele:

–  Cumpărătorul plătește furnizorului pentru produsele agricole și alimentare perisabile nu mai târziu de 30 de zile de la sfârșitul unei perioade de livrare convenite în cursul căreia au avut loc livrări sau mai târziu de 30 de zile de la data la care se stabilește suma care trebuie plătită pentru perioada de livrare respectivă, oricare dintre acestea este cea mai recentă.

– Cumpărătorul plătește furnizorului pentru alte produse agricole și alimentare nu mai târziu de 60 de zile de la sfârșitul unei perioade de livrare convenite în cursul căreia au avut loc livrări sau mai târziu de 60 de zile de la data la care se stabilește suma de plată pentru perioada de livrare respectivă, oricare dintre acestea este mai târziu.

Se consideră că perioada de livrare convenită nu depășește, în toate cazurile, o lună calendaristică.

În varianta românească a legii, termenul de plată este de cel mult 14 zile de la recepția mărfii în cazul produselor proaspete precum legume, fructe, carnee, lactate, de 30 de zile în cazul produselor perisabile, altele decât cele menționate anterior și de 60 de zile de la recepția mărfii în cazul celorlalte produse.

Comercianții danezi pot negocia cu furnizorii diverse „taxe de raft”

De asemenea, potrivit legislației daneze, următoarele practici comerciale sunt legale numai dacă au fost convenite în prealabil în termeni clari și neechivoci în contractul de furnizare sau într-un acord ulterior între cumpărător și furnizor:

– Cumpărătorul returnează furnizorului produsele agricole și alimentare nefolosite fără a plăti pentru aceste produse nefolosite sau fără a plăti pentru eliminarea acestor produse. În varianta autohtonă, este interzis să se returneze furnizorului produsele agricole si/sau alimentare nevândute.

– Cumpărătorul solicită o plată din partea furnizorului ca o condiție pentru depozitarea, expunerea sau altă prezentare a produselor sale agricole și alimentare sau pentru punerea la dispoziție a acestor produse pe piață. În varianta autohtonă este interzis ca retailerii să impună furnizorului o plată pentru listarea produselor sale agricole și alimentare, precum și pentru expunerea și/sau plasarea secundară spre vânzare a acestora.

– Cumpărătorul solicită furnizorului să suporte integral sau parțial costul oricărei reduceri de preț pentru produsele agricole și alimentare vândute de către cumpărător în cadrul unei promoții, cu condiția ca acesta să precizeze, înainte de inițierea unei promoții, perioada promoției și cantitatea de produse agricole și alimentare care se preconizează a fi comandată la preț redus. În varianta autohtonă este interzis ca retailerii să solicite furnizorului suportarea integrală sau parțială a costului oricăror reduceri pentru produsele agricole și/sau alimentare vândute de cumpărător cu titlu promoțional.

– Cumpărătorul solicită furnizorului să plătească pentru promovarea produselor agricole și alimentare de către cumpărător.

– Cumpărătorul cere furnizorului să plătească pentru comercializarea produselor agricole și alimentare de către cumpărător.

– Cumpărătorul taxează furnizorul pentru personalul care amenajează spațiile pentru vânzarea produselor furnizorului.

În cazul în care cumpărătorul solicită plata în situațiile menționate anterior, cumpărătorul, la cererea furnizorului, îi furnizează acestuia o estimare scrisă a plăților unitare sau totale. În plus, în situațiile prevăzute anterior, cumpărătorul furnizează furnizorului o estimare scrisă a costurilor și a bazei pe care se bazează această estimare.

Legea daneză intră în vigoare la 1 iulie 2021 și se aplică contractelor de furnizare încheiate după 1 iulie 2021. Contractele de furnizare încheiate înainte de 1 iulie 2021 trebuie să fie aduse în conformitate cu prezenta lege până la 30 aprilie 2022.