Ţările membre cu cea mai redusă rată de dependenţă demografică a persoanelor vârstnice sunt Luxemburg (20,5%), Irlanda (20,7%), Slovacia (21,5%), Cipru (22,8%), Polonia (24,2%) şi România (26,7%). La polul opus, statele membre cu cea mai mare rată de dependenţă demografică a persoanelor vârstnice erau Italia (34,8%), Grecia (33,6%) şi Finlanda (33,2%).
O analiză în timp a modului cum a evoluat rata de dependenţă demografică a persoanelor vârstnice din UE arată că aceasta a crescut constant între 1997 şi 2017. În urmă cu 20 de ani, în UE erau aproape cinci persoane active pentru fiecare persoană în vârstă de 65 ani şi peste, 10 ani mai târziu rata de dependenţă demografică a persoanelor vârstnice era de 4:1, iar în prezent este de aproape 3:1.
În ultimele două decenii, rata de dependenţă demografică a persoanelor vârstnice a crescut în toate statele membre, cu excepţia Luxemburgului unde a scăzut cu 0,7 puncte procentuale de la 21,2% în 1997 până la 20,5% în 2017.
Cele mai mari creşteri ale ratei de dependenţă demografică a persoanelor vârstnice între 1997 şi 2017 au fost înregistrate în Finlanda (de la 21,7% până la 33,2%, creştere de 11,5 puncte procentuale), Malta (creştere de 10,7 puncte procentuale), Slovenia (10,1 puncte procentuale), Lituania şi Portugalia (ambele cu o creştere de 9,8 puncte procentuale), Grecia (9,7 puncte procentuale), Italia (9,6 puncte procentuale), Germania şi Letonia (ambele cu o creştere de 9,4 puncte procentuale).
La nivelul Uniunii Europene, aproape o persoană din cinci (19,4%) are o vârstă de 65 ani şi peste, ceea ce reprezintă o populaţie de aproape 100 milioane de persoane.