România s-a pregătit de deflaţie cu cea mai mare creştere de preţuri în criză din UE
Motto: Cum s-au pregătit românii de deflaţie? Au crescut preţurile înainte.
Ieri, Institutul Naţional de Statistică a dat o veste surprinzătoare pentru România: rata anuală a inflaţiei (armonizată) a fost de 1% la finele lui 2014, cea mai mică din istoria post decembristă.
Asta a făcut diverşi analişti să estimeze că preţurile ar putea trece în teritoriu negativ şi în România în 2015, în ton cu evoluţia din zona euro, unde datele flash pe decembrie arată că rata anuală a inflaţiei s-a plasat la -0,2%. „Vinovat” de această evoluţie ar fi preţul petrolului, care a scăzut anul trecut cu aproape 50% şi a ajuns, la început de 2015, sub 45 de dolari barilul, aproximativ jumătate faţă de cotaţia medie din 2013. Banca Naţională a României nu crede că vom avea deflaţie, dar spune că se uită cu îngrijorare la acest fenomen.
Au de unde să scadă preţurile?
Dacă vor veni sau nu scăderile de preţuri peste români vom afla în lunile următoare. Dar dacă ne uităm în urmă e lesne de observat că înainte să apuce să scadă, preţurile au crescut mult în România în anii de criză: 27% este rata inflaţiei în perioada septembrie 2008 – noiembrie 2014, faţă de media de 8,55% din zona euro şi 10,46% din Uniunea Europeană. Cu o bancă centrală independentă, România a reuşit „performanţa” de a înregistra cele mai mari creşteri de preţuri de la declanşarea crizei economice şi financiare, la mare distanţă de următoarea clasată în topul scumpirilor, Ungaria – cu o rată de 20,57%.
Unii economişti, mai ales monetariştii, sunt de părere că inflaţia este un efect al emisiunii de masă bănească de către banca centrală, care acomodează creşterile de preţuri din economie, inclusiv creşterile de taxe incluse în preţuri.
În România am avut de toate: creşterea contribuţiilor sociale în 2009, creşterea taxei pe valoarea adăugată, de la 19% la 24%, în 2010, creşteri de diferite taxe şi accize, mai mici sau mai mari, şi reducerea salariilor bugetarilor cu 25%. Datele arată că statul a trecut prin criză folosind pârghia emisiunii monetare, concomitent cu creşterea datoriei publice interne şi externe.
Rezultatul este acela că puterea de cumpărarea a leului a scăzut mai mult decât cea a monedelor ţărilor din regiune – Polonia a avut o rată a inflaţiei în perioada menţionată de 15%, Bulgaria de 7%, Cehia de 9% – iar salariile nu au crescut suficient nominal pentru a acoperi scăderea puterii de cumpărarea. Salariul net real este în continuare mai mic decât era în septembrie 2008. În noiembrie, salariul mediu net nominal era de 1.743 de lei. Ajustată cu inflaţia, suma se reduce la 1.272 de lei, sub nivelul de 1.296 de lei din septembrie 2008. Astfel, cu toată „ieşirea din criză” trâmbiţată de politicieni şi decidenţi, inclusiv cu „reîntregirea salariilor bugetarilor”, românii câştigă încă mai puţin decât înainte de criză.
Românii au în continuare una dintre cele mai ridicate ponderi în coşul de consum alocate bunurilor şi serviciilor de bază. În medie, Românii cheltuiesc, în medie, 37% din venituri pe mâncare şi 23% pe energie, gaze, apă, canalizare, combustibili, telecomunicaţii şi medicamente.
Doar taxele sunt de vină pentru inflaţia ridicată?
Datele arată că creşterile de taxe sunt responsabile pentru circa 10 puncte procentuale din creşterea ratei inflaţiei începând cu septembrie 2008, arată calculele ECONOMICA.NET pe baza datelor Eurostat privind evoluţia inflaţiei la un nivel de taxare constantă. Chiar şi fără ajutorul statului strângăreţ, România întregistrează cel mai mare nivel al ratei inflaţiei începând cu trimestrul trei din 2008, de 17,2%, de peste două ori mai mare decât media din UE de 8,36% sau cea din zona euro de 7%. Singurii care se apropie de noi sunt britanicii, cu o rată de 13,5%, polonezii, finlandezii şi ungurii, cu o rată de 11-12%.
Faţă de octombrie 1990, indicele preţurilor de consum este 406.618,98%.
Date Eurostat, calcule ECONOMICA.NET.