România-Schengen – Europarlamentarul Eugen Tomac a deschis o acţiune în justiţie împotriva Consiliului UE

”Nu putem accepta ca un singur stat să sfideze Tratatele Uniunii Europene şi legislaţia Schengen şi să blocheze, la periferia Uniunii Europene, o naţiune de peste 20 de milioane de cetăţeni europeni”, a justificat europarlamentarul, calificând acest act ca fiind ”profund nedrept şi discriminatoriu”.

Documentele au fost depuse şi înregistrate luni 6 februarie la Tribunalul UE, care este o instanţă specializată a CJUE, cu sediul la Luxemburg.

Tomac a explicat că acţiunea sa nu opreşte procesul de negociere a României cu Austria şi nici al Bulgariei cu Olanda. ”El doar va scoate în evidenţă lipsa de loialitate a unor guverne şi instituţii europene faţă de Tratat şi legislaţia europeană” şi, consideră el, ”va obliga Consiliul Uniunii Europene să adopte decizia corectă de acces al României şi Bulgariei în spaţiul Schengen, proces amânat nejustificat de mai bine de 12 ani”.

Eugen Tomac explică, într-un comunicat de presă, că este vorba de o acţiune în anulare, care îşi are temeiul în art. 263 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). El cere Curţii să constate nelegalitatea deciziei implicite în urma votului de pe 8 decembrie 2022, prin care Consiliul decide împotriva aplicării integrale a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în România. Această decizie nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al UE, cum a fost cazul deciziei de primire a Croaţiei, însă reprezintă în continuare un act atacabil potrivit art. 253 din TFUE.

Drept rezultat, dacă decizia prin care României i se refuză aderarea la Spaţiul Schengen va fi considerată una nelegală prin anularea acesteia de către Curte, un nou vot cu privire la aceeaşi decizie nu va mai putea fi un vot politic, ci un vot tehnic, care să ţină cont strict de condiţiile de evaluare Schengen, pe care România le îndeplineşte, respectiv va fi un vot pozitiv.

Tomac susţine că principalul său argument se regăseşte în Tratatul de aderare, care prevede în protocolul 1, art. 4 alin. (2) că „Dispoziţiile acquis-ului Schengen … se aplică pe teritoriul fiecăruia dintre aceste state membre numai în temeiul unei decizii europene adoptate de Consiliu în acest sens, după verificarea, în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile în materie, a îndeplinirii pe teritoriul respectivului stat a condiţiilor necesare aplicării tuturor părţilor în cauză din acquis”.

”Evaluarea a avut loc şi rezultatul acesteia a fost favorabil. Astfel, din modul în care este formulat acest articol, Consiliul are obligaţia de a pronunţa o decizie favorabilă. O altfel de interpretare ar face ca acest articol să devină absurd, pentru că o evaluare nu ar mai avea niciun rol, dacă, indiferent de rezultatul acesteia, decizia Consiliului rămâne una arbitrară, politică. O altfel de interpretare ar putea duce la situaţia absurdă în care un stat care a fost evaluat negativ poate primi un vot pozitiv pentru aderarea la Spaţiul Schengen”, explică în continuare Tomac.

El mai invocă, între altele, principiul cooperării loiale între statele membre şi principiul cooperării loiale între instituţiile Uniunii conform TFUE, libertatea de circulaţie a persoanelor şi a mărfurilor din acelaşi tratat, principiul egalităţii de tratament şi principiul nediscriminării din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.

În fine, Tomac precizează că, pentru acţiunea în anulare, există două tipuri de reclamanţi: reclamanţii privilegiaţi, care sunt statele membre, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia; şi reclamanţii neprivilegiaţi, adică persoanele fizice, care trebuie să demonstreze un interes direct cu privire la actul atacat. Deşi a făcut demersuri prealabil acţiunii la Curte – scrisori trimise către prim-ministrul României, către toţi prim-miniştrii statelor membre, către preşedinta Parlamentului şi către preşedinta Comisiei – pentru susţinerea unei acţiuni la CJUE, nu a obţinut deocamdată susţinerea acestor reclamanţi privilegiaţi. În aceste condiţii, Tomac a argumentat că, în calitatea sa de deputat în Parlamentul European, îndeplineşte, în mod personal, un interes direct şi legitim care îi permite să acţioneze Consiliul din postura de reclamant neprivilegiat.